Unul dintre ocrotitorii spirituali ai Eparhiei Dunării de Jos este, alături de Sf. Ap. Andrei şi Sf. Ier. Atanasie Patelarie, şi Sf. Cuvios Rafail. Aceasta deoarece, deşi a sihăstrit la Mănăstirea Agapia Veche, Sfântul este originar din localitatea Bursucani din nordul judeţului Galaţi.

Astfel că, în fiecare an, la ziua sa de prăznuire (21 iulie) numeroşi pelerini din judeţul Galaţi, dar şi din întreaga eparhie se îndreaptă către localitatea Bursucani, la vechiul schit din cătunul Zimbru, întemeiat de către ucenicii Sfântului Rafail.

Prin eforturile Arhiepiscopiei Dunării de Jos, vechea aşezare monahală a renăscut,  chiar lângă zidurile vechi, recent descoperite ale mănăstirii, şi poartă ocrotirea Sf. Cuv. Rafail.

Şi anul acesta, sărbătoarea închinată Sfântului Rafail a culminat cu săvârşirea Sfintei Liturghii de către un sobor de preoţi şi diaconi sub protia Înaltpreasfinţitului Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos.

La sfânta slujbă au mai participat preoţi din parohiile învecinate, dar şi numeroşii credincioşi din împrejurimi şi nu numai.

De asemenea,  grupuri de copii şi tineri din parohia Bratulesti şi din alte parohii învecinate au susţinut,  la momentul chinonicului,  un scurt concert de cântece religioase şi populare.

La final, toţi cei prezenţi au primit iconiţe, pachete cu alimente, iar copiilor le-au fost oferite dulciuri şi mici daruri de suflet.

După tradiţie, pelerinii prezenţi la sărbătoarea Sfântului Rafail au fost invitaţi la agapa frăţească, pregătită de harnicele maici de la Mănăstirea Adam.

***

Acest locaş monahal, care avea ca ocrotitor pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe a fost ridicat la marginea satului Bursucani, în anul 1793 de către doi călugări – ieromonahii Ioasaf şi Aloman - veniţi de la Mănăstirea Râşca, judeţul Suceava, cu sprijinul familiilor Cernat, Plesnilă şi Iamandi. Schitul a funcţionat până la 1864 ca mănăstire de călugăriţe. La secularizare, prin ordinul Ministerului de Culte, maicile, în frunte cu stareţa lor, monahia Agafia Palade, au fost silite să părăsească schitul, cele mai multe dintre ele ajungând la Manăstirea Adam.

La schit au mai rămas doar câteva maici, printre care Epraxia Iamandi si Agripina Cernat. În locuinţa primeia dintre ele, statul hotărăşte, în anul 1866, înfiinţarea Şcolii Primare din Bursucani. Celelate bunuri ale schitului au fost vândute la licitaţie. Astfel, biserica schitului devine  biserică parohială. În ea se slujea doar în ziua hramului.

În anul 1939, ea împlinea cerinţele spirituale ale credincioşilor din satul Zimbru, astăzi desfiinţat. La cutremurul din 10 noiembrie 1940, biserica este distrusă definitiv.

La prima cinstire a Sfântului Rafail în localitatea sa natală (21 iulie 2008), când Chiriarhul Dunării de Jos, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Casian a slujit Sfânta Liturghie în cătunul Zimbru al satului Bursucani, pe locul vechiului schit, s-a luat hotărârea rezidirii acestui lăcaș monahal. Astfel, prin hotărârea nr. 244/2008 Arhiepiscopia Dunării de Jos reînfiinţează Schitul Zimbru, demarând şi lucrările pentru construcţia lăcaşului de cult, pe baza documentelor istorice existente.

Sfântului lăcaş, care a primit fireşte, pe lângă vechiul hram şi ocrotirea Sfântului Rafail, i s-a sfinţit locul şi s-a pus piatra de temelie în data de 21 iulie 2009.

În luna iunie a anului 2011, lângă noua biserică a schitului au fost descoperite ruinele vechiului lăcaş de cult.

Proiect

Omagiu

Emisiunea "În căutarea lui Hristos"

Galerie video

Ne puteți urmări și pe Facebook