Menirea Bisericii nu este aceea de a condamna tot ceea ce este profan, ci de a încerca convertirea profanului în sacru. E de ajuns dacă amintim de înţelepciunea Bisericii primare care a aşezat mari praznice creştine în zile de sărbători păgâne cu mare răspândire în imperiu. Aşa s-a întâmplat în cazul Naşterii Domnului sau la Praznicul pogârârii Duhului Sfânt.
Şi astăzi cu siguranţă suntem chemaţi să ne folosim de sărbători populare care iniţial nu au o însemnătate religioasă pentru a le converti şi pe acestea şi a face din ele mijloc prin care copiii şi credincioşii să fie apropiaţi de biserică şi unii de alţii.
În cadrul acestui gen de sărbători se numără şi Ziua Mărţişorului pe 1 Martie sau Ziua Internaţională a femeii, pe 8 Martie în care copiii pregătesc un dar pentru mamele lor cu care le surprind şi le bucură.
În comuna Pechea, Parohia Sf. M. Mc. Pantelimon a gândit să aducă contribuţia bisericii la acest dar, astfel încât darul copilului să fie deopotrivă şi un dar al bisericii pentru ca, cine-ştie, recunoştinţa şi mulţumirea mamei să fie poate deopotrivă întoarsă atât copilului, cât şi faţă de Biserică. Cu alte cuvinte un dar fără semnificaţie materială foarte mare să devină un dar inestimabil nefiind un produs al comerţului, ci un rod al mâinilor curate de copil.
Încărcătura acestui dar a devenit şi mai mare când preotul acestei biserici s-a gândit să apeleze la o clasă specială de copii cu handicap care însă se încăpăţânează să lupte însă cu viaţa şi cu neputinţele demonstrându-ne, iată, şi cu această ocazie posibilităţile nebănuite ale persoanei lăuntrice a omului.
Vorbindu-ne de momentul cel mai emoţionant pe care învăţătoarea şi iniţiatoarea alcătuirii acestei clase, , doamna Stroiu Ecaterina, l-a trăit alături de aceşti copiii, ne-a mărturisit că a fost atunci când, în primul an de activitate, a reuşit şi nu uşor să-i înveţe pe copii să scrie de 8 Martie, cu mâna lor, MAMA. A fost un moment care a emoţionat-o “până la lacrimi”.
Aceasta a fost la început. Astăzi am rugat-o să ne povestească pe scurt cum a apărut această clasă şi şansă deopotrivă ca, în spaţiu rural, să existe o clasă de acest tip încadrată la Şcoala de nevoi speciale, “Constantin Pufan”, din Galaţi. Cu modestie, ne-a răspuns: “
“Ideia infiintarii unei clase de copii cu handicap sever mi-a incoltit in minte cu un an inainte de a sosi clipa pensionarii pentru mine .Stiam de existenta acestor copii in circumscriptia scolara arondata Scolii Nr. 4 Pecchea si la momentul potrivit am actionat in consecinta , parcurgand toti pasii legali.
Acum, dupa aproape patru ani de munca cu acesti copii ,incerc un sentiment de multumire ca am raspuns altei provocari a vietii reusind sa contribui la socializarea lor , dar si la instruirea si educarea acestor persoane cu nevoi speciale.”
Îndrumaţi de învăţătoarea lor, copiii, lipsiţi de prea multe resurse materiale, au avut ca materie primă un ghem de fire roşii şi albe alături de două numărători mai vechi cu biluţe care nu mai erau de folos, în clasă. Astfel, din aproape nimic, copiii au reuşit să creeze din cele două ghemuri pe care le aveau la dispoziţie şnurul bicolor tradiţional specific momentului, însoţit de mici şi ingenioase creaţii din biluţele numărătorii de diferite culori înşirate pe mici sârmuliţe.
Astfel, într-un timp care tuturor ni se părea prea scurt pentru a duce la bun sfârşit ceea ce ne doream, 150 de credincioşi printre care mame, învăţătoare sau simpli enoriaşi au plecat duminică cu un dar în plus de la Sfânta Liturghie transmiţând mai departe, în drumul lor spre casă, pe străzile parohiei, sensibilitatea curată a copiilor şi bucuriile autentice care nu se nasc decât în şi prin Biserică.
FacebookContact