În zilele de 18-19 iunie 2009, la Reşedinţa Patriarhală, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, a avut loc şedinţa de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Printre hotărârile luate se află şi ridicarea Eparhiei Dunării de Jos la rangul de Arhiepiscopie.
Municipiul Galaţi, reşedinţă de mai bine de 150 de ani a Episcopiei Dunării de Jos, se află încă din anul 1992 sub protecţia spirituală a Sfântului Apostol Andrei, care a propovăduit strămoşilor noştri Evanghelia mântuirii în urmă cu două mii de ani. O traditie locală veche, consemnată la 1794, afirmă că apostolul a ridicat o biserica în zona Şerbeşti-Barboşi (lânga Galaţi). În anul 1996, în zilele de 16-17 octombrie, cu binecuvântarea Mitropolitului Nicodim de Patras şi a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, la iniţiativa şi prin stăruinţa Preasfinţitului Casian, Episcopul Dunării Jos, credincioşii de la Dunăre de Jos au primit la Galaţi binecuvântarea ucenicului “întâi chemat” al Mântuitorului Hristos, prin sfintele sale moaşte aduse din Grecia. Demn de remarcat este şi faptul că Seminarul Teologic din Galaţi a fost încredinţat patronajului spiritual al Sfântului Andrei încă din anul 1908, devenind astfel prima instituţie din România aflată sub ocrotirea Apostolului românilor
În spaţiul Dunării de Jos, mai exact în situl arheologic al cetăţii romane Barboşi-Tirighina (5 km N-V de oraşul Galaţi), au fost descoperite în urmă cu mai bine de 30 de ani (1978), într-un mormânt de inhumaţie creştină, osemintele şi fibula în formă de cruce cu numele lui Innocens, care a trăit pe vremea împăratului Claudius Goticul (268-270), fiind considerat astfel cel mai vechi creştin descoperit pe teritoriul României, până în prezent. Din data de 28 noiembrie 2008, sicriul de sticlă cu osemintele lui Innocens au fost transferate de la Muzeul de Istorie – Galaţi în capela Palatului Episcopal.
În cadrul aceluiaşi sit arheologic s-au mai găsit alte mărturii ale prezenţei creştine în această zonă, cum ar fi: cruciuliţa din sidef (1,7 cm x 1,7 cm) cu braţe egale, uşor lăţite spre capete şi terminate în unghi, din timpul împăratului Elogabalus (218-222);
cruce pandantiv de sidef (cca 2 cm), de tip immisa, datată cu ajutorul unei monede din vremea împaratului Severus Alexander (222-235), găsita într-o locuinţă aflatp la sud-est de şi amfora cu inscripţii creştine (chrismoniul), descoperite în castellumul roman de la Barboşi. (
Nenumărate alte dovezi, printre care şi moaştele Sfinţilor Mucenici Zoticos, Atalos, Camasis şi Filipos (sec. IV), aflate astăzi pe teritoriul Episcopiei Tulcii, descoperite la Niculiţel în anul 1970, vorbesc despre vechimea creştinismului în zona Dunării de Jos.
La acestea se adaugă şi faptul că, pe teritoriul de astăzi al Eparhiei Dunării de Jos, a funcţionat, încă “înainte de 1500”, cum afirma istoricul Demostene Russo, Mitropolia Proilaviei, cu sediul la Brăila, care cuprindea, la început, teritoriile din jurul Chiliei şi Cetăţii Albe, din nordul Dobrogei, până la Giurgiu şi Turnu, unii istorici afirmând că nu ar fi exclus ca ea să fi luat naştere ca o continuatoare a Mitropoliei Vicinei.
Toate aceste mărturii reprezintă tot atâtea argumente ale vechimii creştinismului la Dunărea de Jos. De asemenea, în timpul păstoririi Arhiepiscopului Antim Nica, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât punerea în valoare a acestui spaţiu-matrice al creştinismului românesc dintre Dunăre şi Marea Neagră, prin ridicarea Episcopiei Dunării de Jos la rang de arhiepiscopie, cu titulatura de Arhiepiscopia Tomisului şi Dunării de Jos şi cu reşedinţa în municipiul Galaţi, ierarhul aducând argumente pertinente de ordin istoric, pastoral şi administrativ asupra alegerii acestui sediu.
După anul 1990, prin hotărârea Sfântului Sinod, teritoriul canonic al Arhiepiscopiei Tomisului şi Dunării de Jos s-a divizat în două noi unităţi administrative: Arhiepiscopia Tomisului, cu sediul la Constanţa şi respectiv Episcopia Dunării de Jos, cu sediul la Galaţi. Odată cu această hotărâre, Arhiepiscopul Antim Nica, una dintre cele mai prestigioase personalităţi ale Bisericii noastre, a rămas în continuare la Galaţi, conducând eparhia Dunării de Jos, cu titlul de Arhiepiscop (ad-personam).
La toate acestea menţionăm şi argumentele contemporane ale slujirii cu timp şi fără timp, în duh de jertfă şi dragoste pentru Biserica şi oameni, a chiriarhului Dunării de Jos, Preasfinţitul Casian, dimpreună cu hranicii preoţi şi cu cinul monahal în mijlocul evlavioşilor şi jertfelnicilor credincioşi, pentru a aduce cuvântul lui Dumnezeu în viaţa poprului de la Dunăre.
Istoria ultimilor două decenii consemnează o renaştere şi revigorare spirituale fără precedent, prin construcţia a peste 130 de noi biserici şi sfinţirea sau resfinţirea a 200 de biserici şi capele, în cadrul cărora slujesc peste 450 de preoţi şi diaconi, trimiterea la misiune în parohii a peste 300 de preoţi, fondarea şi reînfiinţarea a 12 aşezăminte monahale, oragnizarea şi reactivarea a şase instituţii de învăţământ teologic, susţinerea şi promovarea orei de Religie în şcoala, iniţierea şi dezvoltarea reţelei de aşezăminte filantropice reprezentată de peste 35 de aşezăminte sociale dintre care menţionăm: trei mari aşezăminte pastoral-misionare şi social-filantropice (două în municipiul Galaţi şi unul lângă municipiul Brăila), 20 de cantine sociale, 4 cabinete medicale şi o mini-clinică cu laborator de analize, 2 grădiniţe parohiale şi, în curs de organizare, 4 centre multifuncţionale de servicii sociale.
Dragostea şi evlavia credinciosilor şi slujitorilor de la Dunărea de Jos, în frunte cu ierarhul lor, rugăciunile lor către sfinţii lui Dumnezeu s-au făcut auzite astfel încât, după aducerea moaştelor Sfântului Apostol Andrei la Galaţi, în octombrie 1996, au urmat numeroase semne ale prezenţei şi binecuvântării lui Dumnezeu, prin sfinţii Săi: Sfânta Cruce a Mântuitorului, brâul Maicii Domnului, veşmântul Sf. Cuv. Parascheva de la Iaşi şi moaştele Sf. Ioan cel Milostiv, ale Sf. Cuv. Ioan Casian, ale Sf. Atanasie – Patriarhul Constantinopolului, ale Sf. Mc. Dasie şi Emilian de Durostor, Sf. M. Mc. Gheorghe, Sf. Nectarie din Eghina, Sf. Sofronie al Ierusalimului, Sf. Grigorie Palama, Sf. Vasile cel Mare, veşmântul Sf. Cuv. Patapie, Sfinţii Neo-martiri din Samotracia. Bogăţia şi darurile spirituale revărsate asupra poporului drept-măritor prin sfinţii ale căror sfinte moaşte au fost şi sunt venerate la Catedrala Dunării de Jos sunt nemăsurate, realitate ce a inspirat şi a determinat Sfântul Sinod al Bisericii noastre să binecuvinteze proclamarea la Galaţi, în zilele de 2-3 mai 2009, a cinstirii Sfântului Atanasie – Patriahul Constantinopolului în întreaga Patriarhie Română.
Evenimentul ridicării în rang de arhiepiscopie a Dunării de Jos, din 18-19 iunie a.c., în baza hotărârii Sfântului Sinod, se petrece în contextul sărbătoririi a 1650 de ani de la trecerea la viaţa veşnică a Sfântului Ierarh Vasile cel Mare, a 350 de ani de la recunoaşterea înfiinţării Mitropoliei Ţării Româneşti de către Patriarhia Ecumenică, după pelerinajul în Capadocia a delegaţiei Bisericii Ortodoxe Române (28 mai – 2 iunie 2009), conduse de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. Tot în acest an, la data de 3 mai, a avut loc la Catedrala episcopală din Galaţi evenimentul istoric al proclamării cinstirii în Biserica Ortodoxă Română a Sfântului Ierarh Atanasie, Patriarhul Constantinopolului, care a slujit ca arhiereu timp de 12 ani la Dunărea de Jos (1643-1654).
În cadrul şedinţei Sfântului Sinod din 18-19 mai a.c., s-a hotărât proclamarea anului 2010 în Patriarhia Română drept Anul omagial al Crezului Ortodox şi al Autocefaliei româneşti în contextul aniversării anul viitor a 1685 de ani de la Sinod I Ecumenic de la Niceea (325-2010) şi respective a 125 de ani de la recunoaşterea Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române (1885 – 2010), la a cărei confirmare de către Patriarhia Ecumenică, în data de 25 aprilie 1885, a avut o contribuţie esenţială cel dintâi ierarh al Dunării de Jos, Episcopul Melchisedec Ştefănescu.
În acest context, analizându-se în cadrul Sinodului Permanent vechimea şi rolul unor scaune episcopale, precum şi activitatea acestora în plan spiritual-liturgic, misionar-cultural, pastoral şi social-filantropic, pentru a da un impuls misiunii Ortodoxiei astăzi şi a se afirma rolul identităţii noastre creştine în plan naţional, dar şi european, la propunerea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Sfântul Sinod a aprobat ridicarea la rang de Arhiepiscopie a Episcopiei Râmnicului, Episcopiei Romanului, Episcopiei Buzăului şi Vrancei, Episcopiei Argeşului şi Muscelului, Episcopiei Dunării de Jos şi a Episcopiei Aradului.
Prin acest act de recunoaştere a rolului teritoriului Dunării de Jos în formarea şi cristalizarea vieţii creştine pe teritoriul României, cel mai înalt for de conducere al Bisericii noastre ne invită la a pune mai mult şi mai bine în lumină mărturiile privind vechimea, continuitatea şi actualitatea mesajului Evangheliei Mântuitorului Hristos, adus de Sfântul Apostol Andrei şi transmis, prin sfinţii mucenici şi muceniţe, cuvioşi şi cuvioase, ierarhi şi slujitori, către poporul drept-măritor care a trăit de-a lungul veacurilor pe aceste meleaguri binecuvântate de Dumnezeu.
