Sub semnul lumini sfinte a Învieri ce în acest an a ajuns în bisericile, casele şi în sufletele noastre, ne vine şi vestea mult aşteptată şi îndreptăţită a ridicării Eparhiei noastre la rangul de Arhiepiscopie şi a ierarhului nostru la cel de arhiepiscop.
În momentul separării Tomisului de Dunărea de Jos, ca urmare a faptului că ierarhul nostru Înaltul Antim era bolnav, ne-a fost luată şi titulatura de Arhiepiscopie.
În Adunarea eparhială şi în Consiliul Eparhial am ridicat această problemă şi am susţinut-o cu argumente istorice.
După 1878, în partea de nord a Dobrogei, revenită la România, iar din 1913, pentru un timp şi partea de sud, au înflorit prin înfiinţarea de parohii, iar sfinţirea de Biserici şi mănăstiri ca şi prin pregătirea şi încadrarea de preoţi slujitori în cadrul Episcopiei Dunării de Jos.
Existenţa unei Episcopii la Constanţa a fost de scurtă durată. De aceea am considerat că privarea Episcopiei noastre de titulatura de Arhiepiscopie a fost un act nedrept.
Este adevărat că o Eparhie se poate impune şi prin vechime istorică dar, noi trăim în prezent, iar pentru prezent esenţial este numărul credincioşilor. Eparhia noastră cuprinde două judeţe, cu două mari oraşe apropiate, la care se adaugă şi oraşul Tecuci.
În repetate rânduri, în Consiliul Eparhial brăileni şi gălăţeni ne-am exprimat dorinţa de a ne redobândi titulatura de Arhiepiscopie. În timpul unor vizite la noi, Înaltpreasfinţiţii Mitropoliţi Antonie şi Nestor ne-au apropiat şi ne-au încurajat.
Un alt factor, la fel de important este şi cel legat de personalitatea Ierarhului nostru.
După un scurt moment de derută din etapa trecerii de la dictatură la libertate, în spiritul orientări propuse de părintele Dumitru Stăniloae de promovare în rândurile ierarhilor a unor tineri teologi cu o pregătire excepţională şi la cererea mai multor preoţi din Eparhie a sosit la noi, ca arhiereu-vicar, Preasfinţitul Casian Crăciun.
De la început s-a remarcat prin iniţiativă şi receptivitate, a devenit omul epocii, preluând şi exercitând toate atribuţiile ce revin unui conducător de Eparhie. Bogata şi rodnica sa activitate va trebui să fie prezentată la un simpozion şi să se refere la repararea şi construirea de biserici, predarea religiei în şcoală. Seminarul Teologic Sfântul Ap. Andrei, Facultatea de Teologie, înfiinţarea de noi parohii, reînfiinţarea şi înfiinţarea de mănăstiri, spitale, armată, penitenciare, diferite misiuni pe plan naţional şi internaţional, colaborarea cu organele locale de stat în interesul Biserici etc.
Am reţinut modul în care a colaborat cu Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Antim. În mai multe rânduri a organizat momente aniversare ce-l impresionau, îl bucurau şi făceau ca Înaltul ierarh să uite suferinţele pe care le suporta.
Activitatea sa rodnică a devenit cunoscută şi în afara Eparhiei. Într-o dimineaţă mă prezentasem mai devreme la o şedinţă a Consiliului Naţional Bisericesc şi l-am cunoscut pe cel ce fusese ca Mitropolit al Europei Centrale, Înaltpreasfinţitul Iosif. Aflând că reprezint Dunărea de Jos, mi-a cerut să-l informez ce face Preasfinţitul Casian, despre care în toată ţara se spun lucruri deosebit de frumoase despre activitatea sa.
Bun predicator, Preasfinţitul Casian a făcut ca prin comuniunea cu înalţi ierarhi şi străluciţi teologi să beneficiem şi noi de învăţătura lor. Am văzut şi ascultat pe Sanctitatea Sa Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic, Preafericitul Teoctist, Preafericitul Daniel, Înalţii Antonie, Nestor şi alţi străluciţi ierarhi şi teologi.
La compunerile cu tematică religioasă ce se ţin atât de către invitaţi, cât şi de către localnici, interesul este deosebit de mare, iar sălile devin neîncăpătoare.
Transformările din Eparhie le vedem intrând într-o sfântă biserică unde constatăm că numărul credincioşilor, bărbaţi şi femei, vârstnici şi tineri a sporit simţitor, iar unul din momentele cele mai semnificative este acela în care părinţi ce au învăţat religia în şcoală, aduc de mână copilaş ce primesc Sânta Împărtăşanie. Asistăm la întărirea sentimentului religios. În acest climat ne vedem dorinţele împlinite şi cu smerenie ne adresăm ierarhului nostru cu urarea: Întru mulţi ani, Înaltpreasfinţite Arhiepiscop Casian.
Profesor Mihai Cojocaru
