În fiecare an, la data 2 iulie, când Biserica Ortodoxă Română cinsteşte pe Sfântul Voievod Ştefan cel Mare, domnitor al Moldovei între anii 1457-1504 şi mare ctitor de locaşuri sfinte, Mănăstirea Toflea îşi sărbătoreşte unul dintre ocrotitorii spirituali.
În ajunul sărbătorii, Chiriahul Dunării de Jos s-a aflat în mijlocul slujitorilor şi credincioşilor de la parohia gălăţeană „Sfântul Ştefan cel Mare”, unde a săvârşit slujba Vecerniei unită cu Litia.
Parohia a luat fiinţă în anul 2004 – când s-au împlinit 500 de ani de la trecerea la cele veşnice a domnitorului - şi îi reuneşte, sub păstorirea părintelui Cezar Pintilie, pe creştinii care locuiesc în casele şi blocurile din zona străzii Aurel Vlaicu a cartierului I.C. Frimu.
După slujbă, ierarhul a ţinut un cuvânt de învăţătură în care a vorbit celor prezenţi despre credincioşia şi faptele măreţe ale Sfântului Voievod Ştefan, un exemplu de înţelepciune, dragoste şi dreptate pentru poporul său.
De la capela din lemn, constuită provizoriu, Părintele Arhiepiscop împreună cu slujitorii, credincioşii şi copiii înveşmântaţi în portul tradiţional, veniţi în număr mare la slujba de seară, au mers în procesiune la biserica cea nouă.
Cu această ocazie, noua biserică ridicată în stil ştefanian a primit binecuvântarea pentru a se putea sluji în ea Sfânta Liturghie.
La final, au fost rostite rugăciuni de mulţumire pentru darurile revărsate asupra credincioşilor acestei parohii, precum şi slujba de pomenire a ctitorilor şi ostenitorilor ce au sprijinit ridicarea sfântului lăcaş.
În ziua de prăznuire a Sfântului Ştefan, Sfânta Liturghie a fost oficiată la Altarul de vară a mănăstirii Toflea de către Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi, din parohiile protopopiatelor Nicoreşti şi Tecuci.
Acest aşezământ monahal datează din secolul al XVII-lea, când era atestată existenţa unui schit.
Situată în sihăstria Buciumenilor, la confluenţa judeţelor Galaţi, Vrancea şi Vaslui, Mănăstirea Toflea, cu hramurile „Sfinţii Trei Ierarhi şi Sfântul Voievod Ştefan cel Mare“, a fost redeschisă în data de 18 decembrie 2010.
Pentru a spori evlavia şi bucuria duhovnicească a credincioşilor şi pentru a bucura sufletele celor ce locuiesc în această zonă, cu binecuvântarea ierarhului, au fost aduse din patrimoniul sacru al Arhiepiscopiei Dunării de Jos moaştele Sfântului Ierarh Nectarie.
La slujbă au luat parte un mare număr de credincioşi rromi şi români din Toflea şi din parohiile învecinate, precum şi reprezentanţi ai oficialităţilor locale.
La momentele cuvenite, toţi preoţii participanţi şi foarte mulţi copii îmbrăcaţi în frumosul port tradiţional românesc au fost împărtăşiţi cu Sfintele Taine.
La chinonic, un grup de copii din parohia Brăhăşeşti, participanţi la programul catehetic naţional „Hristos împărtăşit copiilor“ a susţinut un frumos moment artistic închinat Binecredinciosului Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt.
După Sfânta Litrughie a urmat o rugăciune de mulţumire pentru binefacerile lui Dumnezeu revărsate asupra credincioşilor şi preoţimii din această parte a eparhiei şi o slujbă de pomenire pentru toţi înaintaşii şi ctitorii şi binefăcătorii acestei vetre monahale.
La predică, Înaltpreasfinţia Sa a vorbit despre modelul de credincioşie jertfelnică a marelui voievod moldovean, apărător al Ortodoxiei în vremuri tulburi şi un mare ctitor de locaşuri sfinte.
La final, toţi cei prezenţi la această mănăstire au fost binecuvântaţi de Părintele Arhiepiscop şi au primit iconiţe.
Prin dăruirea jertfelnică a părintelui stareţ, Paisie Agache şi prin cooperarea cu numeroşii credincioşi rromi din Toflea a fost organizată tradiţionala agapă frăţească de unde au gustat toţi pelerinii sosiţi la hramul ştefanian al mănăstirii, fiind împărţite cu acest prilej peste 800 de pachete cu alimente.
*
Schitul Toflea este unul dintre cele mai vechi aşezări sihăstreşti din judeţul Galaţi. O mărturie din perioada 1 septembrie 1619-31 august 1620 arată că doamna Stana, soţia vornicului Murgoci Tofle, avea un document al acestuia care preciza ca după moarte „câte rămăşiţuri ar rămăni să n-aibă triabă, ce ca să aibă a le dărui svintii mănăstiri ce iaste făcută de Tofle cel bătrân“.
Se pare că acest „Tofle cel bătrân” este uşerul Tofle sau Toflea, amintit într-un document domnesc de la 1581, fapt ce dovedeşte că mănăstirea a fost ctitorită pe actualul teritoriu al com. Brăhăşeşti în primii ani ai secolului al XVII-lea, dacă nu chiar în ultimii ani ai secolului al XVI-lea.
Schitul s-a ruinat, probabil, destul de repede, căci un nou schit a fost ridicat înainte de noiembrie 1667 de căpitanul Florea şi soţia sa Safta la Cernica în aceeaşi zonă, în imediata apropiere a celui vechi. Un document de la 1749, referindu-se, probabil, la un monah al schitului, aminteşte de „Ioniţ Batin călugărul de la Brăhăşeşti“.
Aşezământul, care avea hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului“, este pomenit şi în anul 1809 într-un document care îl consideră pe logofătul Constantin Palade ca restaurator şi miluitor al schitului.
Câţiva ani mai târziu, la 1817, voievodul Scarlat Callimachi dăruieşte fiului său Alexandru moşia Toflea, pe care se afla şi „schitul Tofle, unde se află petrecătoriu şi trei călugăraşi“. Aşezământul se afla, deci, într-o stare de decădere, care se va accentua, probabil, şi în anii următori, căci schitul se desfiinţează, practic, înainte de 1859.
Este singura mănăstire ridicată prin contribuţia unui rrom, Vasile, într-o localitate în care trăieşte o comunitate exclusiv de etnie rromă.
Sfinţirea locului şi aşezarea pietrei de temelie a sfântului locaş realizându-se în 29 iunie 2002, de către Chiriarhul Dunării de Jos.
Aşezată într-un mirific cadru natural, aproape de vatra satului, mănăstirea este o bijuterie a arhitecturii ştefaniene. Pravila mănăstirii, unită cu rugăciuni speciale pentru locuitorii rromi, se îmbină armonios cu activităţile desfăşurate în Centrul de educaţie şi formare religioasă a copiilor rromi, precum şi cu centrul social pentru săraci.
În prezent în biserica mănăstirii se execută lucrări de pictură în tehnica frecă.
FacebookContact