În ziua praznicului Naşterii Sf Ioan Botezătorul, Mănăstirea Măxineni din judeţul Brăila, ctitorie a domnitorului Matei Basarab, şi-a sărbătorit hramul. La praznicul de anul acesta, mănăstirea a avut un „oaspete” deosebit: Sfântul Ierarh Nicolae – unul dintre participanţii la Sinodul I Ecumenic, întrunit la Niceea în urmă cu 1685 de ani - ale cărui sfinte moaşte au fost aduse de la Catedrala arhiepiscopală din Galaţi, la vremea Vecerniei şi depuse în sfântul locaş spre venerare. Astfel, numeroşi credincioşi de la parohiile din apropiere, însoţiţi de păstorii lor duhovniceşti, au venit în pelerinaj, atât către sfânta mănăstire, cât şi către sfinţii lui Dumnezeu, pentru a se ruga şi săruta sfintele moaşte.
Sărbătoarea hramului mănăstirii a fost marcată prin oficierea Sfintei Liturghii la altarul de vară amenajat în curtea mănăstirii. Slujba a fost săvârşită de către un sobor de preoţi şi diaconi în frunte cu Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Casian al Dunării de Jos. A urmat slujba parastastului, pe locul ruinelor vechii biserici – tradiţional obicei de a pomeni pe binefăcătorii sfântului aşezământ: voievozii ctitori, egumeni, monahi şi ostenitori. La final, mănăstirea a pregătit, cu ajutorul parohiilor din judeţul Brăila, agapa frăţească pentru aproximativ 3.000 de credincioşii veniţi la hram.
Rămăşiţele vechii ctitorii voievodale datează din prima parte a secolului a XVII-lea, când domnitorul muntean Matei Basarab ridică aici o biserică de zid pe locul uneia mai vechi de nuiele. Această veche şi renumită vatră monahală a fost constant sprijinită material de către domnii munteni Mihnea al III-lea Radu, Şerban Cantacuzino, dar şi de domnii fanarioţi ai Ţării Româneşti. Cu toate acestea, mănăstirea devine pustie la mijlocul secolului al XVIII-lea, petrecând astfel până în anul 1917, când în timpul luptelor din Primul Război Mondial, biserica şi chiliile sunt distruse. Abia în anul 1990, la iniţiativa şi cu eforturile ÎPS Arhiepiscop Casian al Dunării de Jos, mănăstirea este reînfiinţată, primul ei stareţ fiind pc. arhim. Simeon Ovezea. De-a lungul ultimilor 10 ani au avut loc ample lucrări de construcţie a ansamblului mănăstiresc, iar la hramul mănăstirii din anul 2004 s-a săvârşit şi slujba de sfinţire a bisericii noi, care va primi un nou ocrotitor spiritual – Sfântul Voievod Ştefan cel Mare. Începând cu anul 2007, biserica veche a mănăstirii a intrat într-un amplu proces de consolidare şi restaurare prin grija Centrului Eparhial, cu susţinerea financiară a Consiliului Judeţean Brăila şi cu eforturile Muzeului Brăilei. Dl arhitect Călin Hoinărescu, autorul proiectului de restaurare a acestui sfânt lăcaş, declara la hramul de anul trecut al mănăstirii: „Este o minune a arhitecturii noastre religioase! Am ajutat până acum trei biserici să fie refăcute şi să întoarcă în slujirea către Dumnezeu. Cea de aici este, de departe, cea mai frumoasă dintre ele. Eu nu am văzut o biserică mai armonioasă construită, cum este aceasta. Fiecare cărămidă este aşezată cu sfinţenie şi cu multă măiestrie. Este o lecţie de arhitectură, pe care eu, la vârsta mea, nu mă mai satur să o privesc!” Astăzi, Mănăstirea Măxineni are o obşte tânără de 10 vieţuitori.
Biroul de Presă şi Comunicare al Arhiepiscopiei Dunării de Jos
FacebookContact