În ziua praznicului Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, Mănăstirea Măxineni, unul din cele mai importante repere istorice ale judeţului Brăila, aflată la 10 km depărtare de localitatea cu acelaşi nume, şi-a cinstit ocrotitorul.
Aşezată strategic, la confluenţa râurilor Siret şi Buzău, mănăstirea a fost ctitorită de domnitorul Matei Basarab al Ţării Româneşti în perioada 1636-1637.
Manifestările liturgice şi pastoral misionare au debutat în ajunul sărbătorii prin oficierea slujbei de priveghere şi au continuat în ziua hramului.
La altarul de vară amenajat în curtea mănăstirii, Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, înconjurat de un ales sobor de ieromonahi, preoţi şi diaconi, a oficiat Sfânta Liturghie, în prezenţa rugătoare a evlavioşilor credincioşi sosiţi în număr mare atât din Brăila, cât şi din localităţile judeţelor învecinate.
Pentru a spori evlavia şi bucuria duhovnicească a credincioşilor, alături de moaştele Sfântului Ioan Maximovici aflate la mănăstire, din patrimoniul sacru al Arhiepiscopiei Dunării de Jos au fost aduse spre venerare moaştele Sfântului Vasile cel Mare şi icoana cu o păricică din moaştele Sf. Nectarie Taumaturgul.
Astfel, numeroşi credincioşi de la parohiile din apropiere, însoţiţi de păstorii lor duhovniceşti, au venit în pelerinaj, atât către sfânta mănăstire, cât şi către sfinţii lui Dumnezeu, pentru a se ruga şi săruta sfintele moaşte.
„La sărbătoarea reprezentativă a Mănăstirii Măxineni, ne-am bucurat împreună cu obştea monahală, cu preoţii din vecinătate şi cu mulţimea credincioşilor din zonă şi nu numai, de darul cel mare al Sfântului Ioan Botezătorul, atât pentru familia creştină – căci o mulţime de familii tinere şi-au purtat pruncii pe braţe la Sfânta Împărtăşanie – cât şi pentru obştea monahală de aici care a renăscut odată cu mănăstirea, cu cetatea lui Matei Basarab, cu biserica voievodală şi cu casa stăreţească!
Această operă duhovnicească şi monahală reprezintă o valoroasă restituire pentru istoria neamului, pentru arta şi cultura Bisericii şi se constituie într-o autentică şcoală în care învăţăm să preţuim şi să păstrăm tradiţiile şi obiceiurile marilor păstori de suflete, ale voievozilor şi bunilor creştini spre binele Bisericii şi a neamului nostru românesc!“, a arătat Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Casian.
La slujbă a participat şi grupul folcloric „Ştefanienii“ din comuna gălăţeană Piscu care, la momentul chinonicului au interpretat câteva piese din repertoriul patriotic şi popular, închinate voievozilor Moldovei şi Ţării Româneşti.
De la Altarul de vară, Chiriarhul Dunării de Jos, slujitorii şi credincioşii prezenţi au intrat în biserica ridicată pe locul ruinelor vechii biserici, unde a fost săvârşită slujba parastasului pentru binefăcătorii sfântului aşezământ: voievozii ctitori, egumeni, monahi şi ostenitori.
Prezent la eveniment, prof. univ. dr. Ionel Cândea, directorul Muzeului Brăilei „Carol I“, cu o substanţială contribuţie în opera de restaurare a mănăstirii Măxineni, a evidenţiat faptul că locul pe care este zidită mănăstirea a fost descoperit de către Matei Basarab „în vremuri de încercare pentru Ţara Românească, însă el reuşeşte să zidească frumoasa mănăstire pe «acest loc bun şi tare», cum însuşi voievodul avea să-l numească, de la graniţa cu Moldova domnitorului Vasile Lupu. Restaurarea frumoasei şi interesantei ctitorii voievodale de la Măxineni reprezintă un deosebit efort de renaştere care a fost posibil după ample cercetări arheologice începute în anul 1976, continuate până în 1991 şi reluate chiar şi în anul 2010 pentru a găsi gârliciul superbei stăreţii din imediata apropiere a bisericii“.
La final, mănăstirea a pregătit agapa frăţească pentru toți credincioşii veniţi la hramul voievodalei Mănăstiri Măxineni.
Istoric
Rămăşiţele vechii ctitorii voievodale datează din prima parte a secolului a XVII-lea, când domnitorul muntean Matei Basarab a ridicat aici o biserică de zid pe locul uneia mai vechi de lemn. Această veche şi renumită vatră monahală a fost constant sprijinită material de către domnii munteni Mihnea al III-lea Radu, Şerban Cantacuzino, dar şi de domnii fanarioţi ai Ţării Româneşti.
Cu toate acestea, mănăstirea devine pustie la mijlocul secolului al XVIII-lea, petrecând astfel până în anul 1917, când în timpul luptelor din Primul Război Mondial, biserica şi chiliile sunt distruse.
Abia în anul 1990, la iniţiativa şi cu eforturile ÎPS Arhiepiscop Casian al Dunării de Jos, mănăstirea este reînfiinţată, primul ei stareţ fiind pc. arhim. Simeon Ovezea. De-a lungul ultimilor 10 ani au avut loc ample lucrări de construcţie a ansamblului mănăstiresc, iar la hramul mănăstirii din anul 2004 s-a săvârşit şi slujba de sfinţire a bisericii noi, care va primi un nou ocrotitor spiritual – Sfântul Voievod Ştefan cel Mare.
Începând cu anul 2007, biserica veche a mănăstirii a intrat într-un amplu proces de consolidare şi restaurare prin grija Centrului Eparhial, cu susţinerea financiară a Consiliului Judeţean Brăila şi cu eforturile Muzeului Brăilei.
În prezent, în interiorul bisericii este deschis şantierul pentru pictură.
FacebookContact