În după-amiaza zilei de 5 iunie 2018, la Galaţi a avut loc cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, un eveniment cultural dedicat comemorării poetului Mihai Eminescu.
Tema dezbaterii intitulată „Mereu Eminescu“ s-a desfăşurată în sala de conferinţe a Protoieriei Galaţi şi a avut ca invitat special pe scriitoarea Lidia Popiţa Stoicescu.
Manifestarea culturală a fost organizată de Centrul de Studii Interdisciplinare „Sfinţii Trei Ierarhi” al Departamentului de Teologie din cadrul Facultăţii de Istorie, Filosofie şi Teologie a Universităţii „Dunărea de Jos“ din Galaţi, în colaborare cu Arhiepiscopia Dunării de Jos şi Societatea Naţională a Femeilor Ortodoxe, filiala Galaţi.
Cu o deosebită delicateţe, scriitoarea a prezentat publicul gălăţean repere din viaţa şi creaţia eminesciană, transmiţând în cuvinte alese emoţia şi profunzimea ideilor, din care cu uşurinţă a putu să transpară dragostea scriitoarei pentru creaţia unică din literatura universală şi să suscite foarte uşor interesul ascultătorilor.
Născut la 15 ianuarie 1850, cu aproximativ un deceniu înainte de Unirea din 24 ianuarie 1859, Mihai Eminescu a fost, şi a rămas prin creaţia sa, una dintre conştiinţele vii ale acestei ţări, care a trăit, a visat, a scris şi a cântat - prin vers şi cuvântul gazetăresc - râul, ramul, pe Dumnezeu şi Maica Sa, adăpându-se la „rădăcina Vechilor Cazanii“.
Vorbind despre „arhetipul Mihai Eminescu” în creaţia poetică, dar şi în cea jurnalistică, Lidia Popiţa Stoicescu a subliniat calităţile de mare iubitor „al naţiei“ sale, de poet care nu a scris „cuvinte goale, ce din coadă au să sune“. „Dumnezeu-Cuvântul a sădit în această minte şi în acest suflet cele mai surprinzătoare împerecheri de cuvinte din limba română, pentru a exprima minunea Creaţiei şi pe Creator“, a subliniat scriitoarea.
Exemplificând prin versuri de înaltă trăire românească şi creştinească, invitata a evidenţiat cele mai frumoase creaţii din lirica „Luceafărului Poeziei Româneşti“, care asumându-şi idealul naţiunii, conştient că orice împlinire presupune o luptă continuă cu obstacolele, Eminescu n-avea îndoieli, rostind:
„Mai tare-i acea stâncă, ce a trecut martiră
Prin vijelii mai multe… O, naţie iubită!
Vei înţelege doru-mi, vei şti să-l preţuieşti?
Voi să te văd, iubito, nu fericită – mare!“
FacebookContact