Mănăstirea „Sf. Arhangheli“ – Metoc din Galaţi este unul dintre aşezămintele spirituale cu deosebită valoare istorică din oraşul de pe Dunăre. Este situată în vatra veche a oraşului, în imediata apropiere a bisericii Sf. Nicolae, fostă şi ea mănăstire. Numele de „metoc“, sub care este cunoscută este datorat faptului că biserica a avut, încă de la zidirea ei, rolul de metoc al Mănăstirii Neamţului.
Istoric
Biserica mănăstirii este ctitoria negustorului gălăţean Gheorghe Şişman, care a cumpărat locul pentru viitorul lăcaş de cult la 16 iulie 1798 şi a început lucrările după 31 iulie 1802. Mănăstirea a fost terminată în jurul datei de 15 mai 1805, fiind sfinţită la 29 octombrie acelaşi an, ca metoc al mănăstirii Neamţului.
În conformitate cu dorinţa ctitorului, slujba se făcea atât în elineşte, cât şi în româneşte, rânduială întărită de mitropolitul Veniamin Costachi, care scria: „Cu deadinsul poruncim aşa să se urmeze în veac la acea sfântă bisearică… ca să fie pravilă pe două limbi, greceşte şi moldoveneşte…“. Acest fapt dovedeşte interesul mitropolitului, dar şi al negustorimii locale pentru promovarea limbii române în cult.
La 1810, chiliile mănăstirii sunt ocupate de trupele armatei ţariste. Mai târziu, Mitropolitul Veniamin Costachi al Moldovei s-a îngrijit de starea sfântului lăcaş, intervenind de mai multe ori în problemele organizării administrative. La 22 aprilie 1813, el scria stareţului Neamţului ca să rămână egumen ieromonahul Ignatie, care se străduia mult pentru binele metocului din Galaţi.
La 1816, când s-a împodobit catapeteasma bisericii, egumen era ieromonahul Sofronie. Biserica a fost distrusă la 1821, fiind reparată în jurul anului 1825 de ieromonahul Luca, de la Mănăstirea Neamţ, trimis de stareţul Dometian. În perioada 1828-1833 şi probabil şi după aceea, superiorul mănăstirii era ieromonahul Benedict, iar la mijlocul veacului al XIX-lea egumenii Porfirie, până la 1852, apoi Manole.
Lucrări de restaurare mai ample s-au efectuat la 1858, când s-a aşezat o pisanie, cu următorul conţinut: „Această Sfântă biserică s-au zidit din temelie în anul 1801 cu cheltuiala răposatului ctitor Gheorghie Şişmanul, cu a sfintei mănăstiri Neamţul-Secul şi cu a altor dăruitori patrioţi. După care, la anul 1821 în vremea rebeliei, arzându-să, s-au reînnoit iarăşi de cătră mănăstire, la anul 1825, fiind stareţ sfinţia sa părintele Domeţiean. Iară acum din rânduirea sfinţiei sale părintelui arhimandrit stariţul pomenitelor mănăstiri chir Gherasim s-au reparat şi îmbunătăţit precum se vede, cu toată cheltuiala monastirii. Anul 1858 septembrie 15 zile“.
După 1860 mănăstirea a devenit biserică de enorie, aici activând, pentru diferite perioade de timp pr. Cicerone Iordăchescu, arhim. Dionisie Udişteanu şi reprezentanţi de marcă ai vieţii spirituale din regiune. În perioada 1832-1838, în casele mănăstirii a funcţionat prima şcoală publică din Galaţi. Şcoala avea o clasă elementară, în care se predau citirea, scrisul, aritmetica şi câteva rugăciuni, toate după o singură carte, „Întâile cunoştinţe“ şi o clasă normală, în care se învăţau gramatica, aritmetica şi geografia. În anul şcolar 1832-1833 au învăţat un număr 80 de elevi. Pe terenul metocului s-a construit şi clădirea noii şcoli publice din Galaţi, pământul fiind donat de Mănăstirea Neamţ la stăruinţele domnitorului Mihail Sturdza, la 1846. Această şcoală, existentă şi astăzi, a fost inaugurată la 16 aprilie 1853.
Mănăstirea a fost reînfiinţată în 1994, prin purtarea de grijă a Înaltpreasfinţitului Casian, stareţ fiind arhim. Teofil Pandele, care executase ample lucrări de restaurare a bisericii în perioada 1975-1980 şi care se îngrijise pentru pictarea bisericii în frescă de Anatolie Cudinof.
Descriere
Biserica este construită în stilul moldovenesc târziu, cu influenţe munteneşti, fără turlă deschisă deasupra naosului. Biserica are plan treflat şi este întărită cu contraforţi. Construcţia este realizată din piatră (partea inferioară) şi cărămidă (bolţi şi pereţi). Zidurile au o grosime de 1,5 m. Turnul clopotniţă, înalt de 21 m, masiv în comparaţie cu restul construcţiei, este aşezat deasupra pridvorului. Faţadele exterioare sunt împărţite în două registre de un brâu compus dintr-o mulură de profil convex, mărginită de două rânduri de zimţi de cărămidă. Cornişa este şi ea profilată, fiind decorată cu un şir de dinţi de ferăstrău, sub care se află două şiruri de butoni din ceramică smălţuită. Pictura este realizată în tehnică fresco, în stil neobizantin. Catapeteasma este construită la începutul secolului al XIX-lea în stil baroc, într-o manieră specifică epocii, din lemn de tei sculptat, cu sculptură aplicată. Este poleită cu foiţă de şlagmetal. Icoanele sunt pictate în ulei, la 1816. Mănăstirea are în patrimoniu o importantă colecţie de icoane pe lemn, carte veche şi obiecte de cult.
Bibliografie
Arhim. Daniil Oltean, Mănăstirea ,,Sfinţii Arhangheli“ - Metoc din Galaţi, Ed. Episcopiei Dunării de Jos, Galaţi, 2005.
Paul Păltănea, Vechi locaşuri de cult şi viaţa bisericească în sudul Moldovei până în anul 1864, în „Monumente istorice şi izvoare creştine“, Ed. Arhiepiscopiei Tomisului şi Dunării de Jos, Galaţi, 1987, p. 235-237, 254.
Prof. Emil Diaconescu, Zugrafi de biserici necunoscuţi, în „Mitropolia Moldovei şi Sucevei“, an XLVI(1970), nr. 9-10, p. 536.
FacebookContact