Hramuri: Sfântul Mare Mucenic Gheorghe şi Cuviosul Rafail de la Bursucani
Acest locaş monahal, care avea ca ocrotitor pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe a fost ridicat la marginea satului Bursucani, în anul 1793 de către doi călugări – ieromonahii Ioasaf şi Aloman - veniţi de la Mănăstirea Râşca, judeţul Suceava, cu sprijinul familiilor Cernat, Plesnilă şi Iamandi. Schitul a funcţionat până la 1864 ca mănăstire de călugăriţe. La secularizare, prin ordinul Ministerului de Culte, maicile, în frunte cu stareţa lor, monahia Agafia Palade, au fost silite să părăsească schitul, cele mai multe dintre ele ajungând la Manăstirea Adam.
La schit au mai rămas doar câteva maici, printre care Epraxia Iamandi si Agripina Cernat. În locuinţa primeia dintre ele, statul hotărăşte, în anul 1866, înfiinţarea Şcolii Primare din Bursucani. Celelalte bunuri ale schitului au fost vândute la licitaţie. Astfel, biserica schitului devine biserică parohială. În ea se slujea doar în ziua hramului.
În anul 1939, ea împlinea cerinţele spirituale ale credincioşilor din satul Zimbru, astăzi desfiinţat. La cutremurul din 10 noiembrie 1940, biserica este distrusă definitiv.
La prima cinstire a Sfântului Rafail în localitatea sa natală (21 iulie 2008), când Chiriarhul Dunării de Jos, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop dr. Casian a slujit Sfânta Liturghie în cătunul Zimbru al satului Bursucani, pe locul vechiului schit, s-a luat hotărârea rezidirii acestui lăcaș monahal. Astfel, prin hotărârea nr. 244/2008, Arhiepiscopia Dunării de Jos reînfiinţează Schitul Zimbru, demarând şi lucrările pentru construcţia lăcaşului de cult, pe baza documentelor istorice existente.
Sfântului lăcaş, care a primit fireşte, pe lângă vechiul hram şi ocrotirea Sfântului Rafail, i s-a sfinţit locul şi s-a pus piatra de temelie în data de 21 iulie 2009.
În luna iunie a anului 2011, lângă noua biserică a schitului au fost descoperite ruinele vechiului lăcaş de cult.
FacebookContact