În zilele de 19 şi 20 noiembrie 2010, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, s-a desfăşurat la sediul Protoieriei Tecuci Colocviul de Filosofie „Ion Petrovici”. Cu acest prolej a fost comemorată personalitatea şi activitatea scriitoricească a profesorului Alexandru Mironescu, om de cultură al Tecuciului începutului de secol al XX-lea.
La eveniment au fost invitaţi chiriarhul Dunării de Jos, dl. Valentin Cantor, membru al familiei Mironescu, prof. Adrian Michiduţă de la Craiova, dl. Horia Groza, dl. George Vişan, dl. Valentin Vesa, dl. Nicolae Rădulescu, dl. Ionel Necula, dl. Dionisie Duma, dl. Daniel Maziliu dl. Richard Constantinescu, precum şi alte personalităţi de marcă din Tecuci şi Galaţi, laici şi mireni.
Evenimentul a debutat cu săvârşirea unei slujbe de pomenire pentru profesorul Alexandru Mironescu. S-a născut pe 10 iulie 1903, la Tecuci. Între anii 1922-1926 urmeaza Facultatea de Fizica şi Chimie din Bucureşti. Face studii stiinţifice aprofundate la Paris, iar între anii 1926-1929 susţine doctoratul cu teza: „Sur l'action des organomagnesiens sur le furfurol et l'ether pyromucidique”.
Întors în ţară, devine profesor la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti. În anul 1931 se căsătoreşte cu Maria Constantin şi au doi copii, Ileana şi Serban. Înrolându-se în mişcarea cultural-religioasă „Rugului Aprins”, este înlăturat din învăţământul superior, iar în anul 1949, devenind profesor de liceu. În data de 14 iulie 1958 este arestat împreună cu fiul său Şerban şi cu alţi membri ai mişcării.
De remarcat este faptul că profesorul Alexandru Mironescu desfăşura în locuinţa sa personală, bogate activităţi religioase şi culturale, prilej cu care se întruneau câte 20-30 de persoane. În materie de spiritualitate, discuţiile purtate erau de o ţinută duhovnicească aleasă.
Dintre lucrările sale amintim „Ziduri vii”, „Floarea de foc”, „Serile singurătăţii”, „Poemele Filocalice”. Datorită regimului comunist, incompatibil cu scrierile sale ce aveau un bogat conţinut religios, nu poate publica decât o parte dintre acestea după anul 1989, restul operelor fiind publicate post-mortem, prin purtarea de grijă a fiicei sale dna. Ileana Mironescu.
Se mută la Domnul în anul 1973, bolnav fiind de cancer şi suferind mult datorită temniţei şi regimului antireligios şi ateu al timpului.
Părintele Benedict Ghiuş, care l-a prohodit, îşi încheia astfel cuvântul: „Omul de ştiinţă, profesorul fascinant, gânditorul cu vast orizont de cultură, de fineţe, de informaţie, scriitorul consacrat, care a fost Alexandru Mironescu, a fost totodată şi un profund credincios şi un mărturisitor. Alexandru Mironescu a iubit credinţa autentică, a cunoscut-o, a trăit-o şi a mărturisit-o fără emfază. Despre toată credinţa aceasta a lui vor mărturisi la vremea lor, manuscrisele care au rămas de la el”.
FacebookContact