Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, absolvenţii Seminarului Teologic „Sf. Apostol Andrei“ din Galaţi, promoţia 1999-2014, s-au reîntâlnit după 10 ani de la absolvirea cursurilor şcolii seminariale gălăţene.
Întâlnirea a debutat în capela seminarului unde preoţii şi diaconii absolvenţi, sub protia pc. pr. prof. Paul Dumitraşc, dirigintele lor, au săvârşit Sfânta Liturghie, în prezenţa Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Casian şi a familiilor tinerilor absolvenţi.
La momentul liturgic cuvenit, copiii au fost împărtăşiţi cu Sfintele Taine.
A urmat cuvenita slujbă de Te-Deum şi parastasul pentru ierarhii şi profesorii trecuţi la Domnul.
În partea a doua a întâlnirii, absolvenţii promoţiei 2004 au vizitat sălile de curs şi biblioteca după care au luat parte la cursul festiv organizat în sala de conferinţe „Melchisedec Ştefănescu” din cadrul seminarului gălăţean.
În prezent, în promoţia 1999-2004 a Seminarului Teologic „Sf. Apostol Andrei” se regăsesc 12 preoţi, 3 diaconi şi 5 mireni.
*
În urmă cu exact 15 ani, păşeam cu toţii cu sfială şi emoţie în acest Seminar istoric, care avea să ne fie casă pentru 5 ani. Astăzi, dacă ar fi să privim retrospectiv, înţelegem că au fost cei mai importanţi ani din viaţa noastră, pentru că au marcat formarea noastră ca oameni. Am crescut în cei 5 ani sub oblăduirea şi binecuvântarea Chiriarhului nostru, Înaltpreasfinţitul Părinte Casian Arhiepiscopul Dunării de Jos, care ne-a fost un adevărat părinte duhovnicesc mustrându-ne cu dragoste atunci când greşeam şi întărindu-ne atunci când aveam nevoie. În acelaşi timp ne-am bucurat să avem alături de noi dascăli desăvârşiţi, adevărate repere morale şi duhovniceşti.
Seminarul a reuşit să ne întărească, seminarul a reuşit să ne unească, seminarul a reuşit să ne deschidă calea către Hristos, seminarul ne-a învăţat să biruim ispitele şi necazurile, urmând îndemnul Mântuitorului care ne învaţă în Evanghelia după Ioan: „În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea!”
Cu ajutorul lui Dumnezeu, am reuşit ca după absolvire, să luăm cu noi această moştenire inegalabilă şi să o facem cunoscută mai departe, conturând astfel prestigiul Seminarului Andreian în Facultăţile de Teologie din ţară.
În acelaşi timp, bunul Dumnezeu ne-a binecuvântat cu familii frumoase şi pe mulţi dintre noi ne-a învrednicit de harul preoţiei. Astăzi încercăm să ne impropriem cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur care ne învaţă în Tratatul despre Preoţie că „frumuseţea sufletului preotului trebuie să strălucească în toate împrejurările din viaţa lui ca să poată în acelaşi timp şi bucura, dar şi lumina sufletele celor ce-l privesc“. Preotul, ca cel ce s-a învrednicit să fie următor Sfinţilor Apostoli, are datoria de a conduce turma lui încredinţată către mântuire, însă turma trebuie condusă prin fapte şi nu prin vorbe. În această privinţă, Sfântul Grigorie Dialogul, în Cartea regulei pastorale, evidenţiază faptul că „turma care urmează cuvântul şi purtarea păstorului, înaintează în viaţa duhovnicească mai mult văzând pilda acestuia decât auzind îndrumările“. De aceea, avem datoria să urmăm cuvântului Sfântului Grigorie de Nazianz, care prin Tratatul său despre preoţie ne îndeamnă astfel: „trebuie să fiu eu mai întâi curat şi apoi să curăţ pe alţii. Să fiu eu înţelept ca să înţelepţesc pe alţii. Să fiu eu lumină, ca să luminez pe alţii. Să fiu eu aproape de Dumnezeu, ca să apropii pe alţii. Să fiu eu sfânt, ca să sfinţesc pe alţii“.
Această zi o putem considera o zi de bilanţ, dar mai ales o zi de recunoştinţă. De aceea ne-am întâlnit mai întâi în jurul lui Hristos Domnul euharistic, în cadrul comuniunii Sfintei Liturghii, în acest an închinat Sfintei Spovedanii şi Sfintei Împărtăşanii, ştiind că nu există în lumea asta un cadru mai solemn decât Sfânta Liturghie, când Hristos Domnul, marele Arhiereu, coboară tainic între noi, pentru ca pe noi oamenii să ne îndumnezeiască.
De asemenea înălţăm prinos de recunoştinţă Părintelui nostru duhovnicesc, Înaltpreasfinţitului Arhiepiscop Casian al Dunării de Jos, sub a cărui binecuvântare ne-am adunat astăzi aici. Mulţumim în acelaşi timp şi părinţilor şi domnilor profesori care ne-au deschis calea către cunoaştere.
Nu în ultimul rând aducem mulţumire părinţilor noştri care au jertfit şi s-au jertfit pentru noi pentru a ne urma celea pe care am ales-o.
Să ne ajute bunul Dumnezeu să ne menţinem calea către limanul liniştit al mântuirii pe această mare învolburată a ispitelor!
Pr. Adrian Vanghele
FacebookContact