Vineri, 24 septembrie 2021, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel şi prin strădania Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Casian au fost aduse rămăşiţele pământeşti ale Episcopului Nifon Niculescu al Dunării de Jos, de la Cimitirul „Şerban Vodă“ – Bellu din Bucureşti la Galaţi.
După 98 de ani de la trecerea la cele veşnice a Episcopului Nifon Niculescu, osemintele sale au fost exhumate din cripta familiei sale de la cimitirul bucureştean ”Şerban Vodă” – Bellu pentru a fi aşezate aşa cum se cuvine în Catedrala Arhiepiscopală din Galaţi.
Înainte ca rămăşiţele pământeşti ale Episcopului Nifon să fie preluate de o delagaţie a Arhiepiscopiei Dunării de Jos şi aduse la Galaţi, la Biserica Albă din Bucureşti, delegatul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Preasfinţitul Episcop-Vicar Patriarhal Varlaam Ploieşteanul, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, a aşezat în sicriul special pregătit osemintele ierarhului Nifon, a săvârşit un Parastas şi a vorbit celor prezenţi despre viaţa şi activitatea intensă a acestui mare slujitor al Bisericii noastre, precum şi despre mutarea osemintelor ierarhului în Catedrala arhiepiscopală din Galaţi.
„Deshumarea sa din Cimitirul Bellu şi aşezarea cinstitelor sale oseminte în Catedrala pe care a terminat-o şi a sfinţit-o este un act de dreptate şi Dumnezeu a rânduit lucrul acesta în anul în care Biserica a închinat anul 2021 comemorării celor adormiţi întru Domnul şi reflectării asupra cimitirelor din perspectivă litugică şi culturală.
Un al doile act care nu pare întâmplător este faptul că, cel care a desăvârşit atunci Catedrala Episcopală din Galaţi este adus cu multă cinstire şi cu o implicare energică, plină de devotament a urmaşului său în scaun, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Casian, cel care, în deceniile din urmă, a restaurat, a consolidat şi a înfrumuseţat ctitoria ierarhilor Pimen Georgescu şi Nifon Niculescu.
De asemenea, considerăm că mutarea sa are loc într-un moment semnificativ privind cronologia vieţii sale, doar peste doi ani se împlineşte un centenar de la trecerea sa la cele veşnice. A murit relativ tânăr, la vârsta de 63 de ani, în februarie 1923, după ce, cu un an înainte se retrăsese de bunăvoie din scaunul Episcopiei Dunării de Jos pentru a nu diminua activitatea şi lucrarea acestei Episcopii datorită infirmităţilor pe care le-a suferit în urma atentatului de la Senat din anul 1920“, a spus Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul.
În această biserică de pe Calea Victoriei, la 8 martie 1881, absolventul Seminarului Central din Bucureşti, Nicolae N. Niculescu a fost hirotonit diacon, iar la 20 martie 1883 a fost hirotonit preot pe seama acestei biserici.
Pr. prof. univ. dr. Mihail Săsăujan, actualul paroh de la Biserica Albă şi părintele arhidiacon prof. dr. Ion Caraza au prezentat câteva repere din viaţa şi activitatea Episcopului Nifon.
În drumul de la Bucureşti către Eparhia Dunării de Jos în care a păstorit vreme de 13 ani (1909-1922), preoţii şi credincioşii din municipiul Brăila au avut posibilitate de a înălţa rugăciuni de pomenire pentru vrednicul ierarh în prezenţa rămişiţelor sale pământeşti la biserica „Sfântul Ioan Botezătorul“, care în data de 29 august 1912 a îmbrăcat haina luminioasă a sfinţeniei prin mâinile Episcopului Nifon.
Sicriul cu oseminte a fost întâmpinat la Muzeul Istoriei, Culturii şi Spiritualităţii Creştine de la Dunărea de Jos, de către Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Casian, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi, în prezenţa elevilor seminarişti şi a credincioşilor din eparhie.
După o slujbă de pomenire pe esplanada Muzeului, în sunet de cântări bisericeşti şi mireasmă de tămâie, sicriul a fost purtat până la Sala festivă și Capela „Întâmpinarea Domnului şi Sfinţii Martiri Brâncoveni“ din incinta Muzeului eparhial, unde Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Casian a săvârşit un Trisaghion şi a ţinut un cuvânt de învăţătură în care a evocat personalitatea Episcopului Nifon.
”Evoc aici special în sala oficială de şedinţe, cum era pe atunci şi unde se întâlnea cu sfetnicii eparhiali, cu protoiereii, unde primea preoţii pentru a-i cere binecuvântarea şi sfatul care, în niciun caz, nu au intrat în mormânt. Binecuvântarea, sufletul şi lucrările iubitoare de Dumnezeu şi de aproapele nu pot intra în mormânt. Ele au lucrat şi lucrează în aceia care îl ascultă pe Sfântul Apostol Pavel care spune: ‹‹Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa›› (Evrei 13, 7).
Aşadar, una din cele mai mari dorinţe ale sale a fost să termine Catedrala impunătoare a Dunării de Jos, pe care a şi văzut-o terminată, a pictat-o cu sprijinul marelui artist Costin Petrescu, care a ajutat şi Ateneul Român, Biserica încoronării de la Alba Iulia, Biserica ‹‹Sfântul Silvestru›› din Bucureşti şi altele. Costin Petrescu era cotat de familia regală drept cel mai mare pictor al acelor vremuri. Pe acesta l-a adus marele ierarh Nifon al Dunării de Jos să picteze Catedrala pe care a sfinţit-o la 6 august 1917, când tunurile bubuiau deasupra oraşului, iar la Mărăşeşti se duceau luptele decisive pentru înfrângerea duşmanului, dezrobirea ţării şi pregătirea Unirii peste un an.
Trebuie să remarc aici că în perioada intrării noastre în război, ierarhul nostru a eliberat Palatul şi Seminarul şi le-a oferit, cu peste o sută de paturi, răniţilor de război. Trimiţând cuvinte de îmbărbătare familiilor îndoliate şi îndemnând clerul să sprijine mult suferinzii pentru binele şi unitatea poporului nostru“, a evidenţiat Înaltpreasfinţitul Părinte Casian.
Sâmbătă, 25 septembrie, de la ora 9.00, în Capela muzeului, Preasfinţitul Părinte Visarion, Episcopul Tulcii, va săvârşi Sfânta Liturghie arhierească şi un Parastas, după care, în Sala festivă a acestei instituţii de cultură, se va desfăşura Simpozionul intitulat: „Personalitatea Episcopului Nifon, ierarh vrednic, liturghisitor evlavios, misionar harnic, filantrop energic şi patriot luminat“.
Pr. Rareș Bucur
FacebookContact