În fiecare an, la data 2 iulie, când Biserica Ortodoxă Română îl cinsteşte pe Sfântul Voievod Ştefan cel Mare, domnitor al Moldovei între anii 1457-1504 şi mare ctitor de locaşuri sfinte, Mănăstirea Toflea din judeţul Galaţi îşi sărbătoreşte unul dintre ocrotitorii spirituali.
Existenţa unui schit în sihăstria Buciumenilor, la confluenţa judeţelor Galaţi, Vrancea şi Vaslui, datează din secolul al XVII-lea.
Actualul aşezământ monahal, cu hramurile „Sfinţii Trei Ierarhi” şi ”Sfântul Voievod Ştefan cel Mare“, a fost redeschis în data de 18 decembrie 2010.
Astăzi, în ziua de prăznuire a Sfântului Ştefan, Sfânta Liturghie a fost oficiată de către Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos la Altarul de vară din incinta ansamblului monahal de la Toflea, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi, din parohiile protopopiatelor Nicoreşti şi Tecuci.
La Sfânta Liturghie au participat mulţi credincioşi rromi şi români din localitatea Toflea şi din îmrejurimi, copii din grupurile catehetice de la parohiile din zonă, precum şi reprezentanţi ai autorităţilor locale.
În cadrul slujbei, Înaltpreasfinţia Sa a rostit rugăciuni de mulţumire pentru binefacerile lui Dumnezeu revărsate asupra credincioşilor şi preoţimii din această parte a eparhiei şi penrtru tinerii aflaţi în examene în această perioadă.
În cuvântul de învăţătură, ierarhul Dunării de Jos a vorbit despre sărbătoarea aşezării veşmântului Maicii Domnului în Vlaherne şi despre viaţa Sfântului Ştefan cel Mare, evidenţiind modelul de credincioşie jertfelnică a marelui voievod moldovean, apărător al Ortodoxiei în vremuri tulburi şi mare ctitor de locaşuri sfinte.
La chinonic, mai multe grupuri de copii, îmbrăcaţi în frumosul port tradiţional românesc, din parohiile Ireasca, Brăhăşeşti, Ghidigeni, Podoleni şi Umbrăreşti din judeţul Galaţi, participanţi la programele catehetice parohiale, au susţinut un program cultural-artistic cu cântece vocal-instrumentale, poezii religioase şi patriotice şi dansuri tradiţionale închinate Sfântului Voievod Ştefan cel Mare și patriei străbune.
La momentul cuvenit, mai mulţi copii au fost împărtăşiţi cu Sfintele Taine.
După Sfânta Liturghie, chiriarhul Dunării de Jos a săvârşit o slujbă de pomenire pentru toţi înaintaşii şi binefăcătorii acestei vetre monahale.
La final, copiii şi credincioşii prezenţi la hramul acestei mănăstiri au primit pachete cu alimente şi produse de panificaţie proaspete, pregătite special la mănăstirea de maici de la Buciumeni.
***
Schitul Toflea este unul dintre cele mai vechi aşezări sihăstreşti din judeţul Galaţi. O mărturie din perioada 1 septembrie 1619-31 august 1620 arată că doamna Stana, soţia vornicului Murgoci Tofle, avea un document al acestuia care preciza ca după moarte „câte rămăşiţuri ar rămăni să n-aibă triabă, ce ca să aibă a le dărui svintii mănăstiri ce iaste făcută de Tofle cel bătrân“.
Se pare că acest „Tofle cel bătrân” este uşerul Tofle sau Toflea, amintit într-un document domnesc de la 1581, fapt ce dovedeşte că mănăstirea a fost ctitorită pe actualul teritoriu al com. Brăhăşeşti în primii ani ai secolului al XVII-lea, dacă nu chiar în ultimii ani ai secolului al XVI-lea.
Schitul s-a ruinat, probabil, destul de repede, căci un nou schit a fost ridicat înainte de noiembrie 1667 de căpitanul Florea şi soţia sa Safta la Cernica în aceeaşi zonă, în imediata apropiere a celui vechi. Un document de la 1749, referindu-se, probabil, la un monah al schitului, aminteşte de „Ioniţ Batin călugărul de la Brăhăşeşti“.
Aşezământul, care avea hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului“, este pomenit şi în anul 1809 într-un document care îl consideră pe logofătul Constantin Palade ca restaurator şi miluitor al schitului.
Câţiva ani mai târziu, la 1817, voievodul Scarlat Callimachi dăruieşte fiului său Alexandru moşia Toflea, pe care se afla şi „schitul Tofle, unde se află petrecătoriu şi trei călugăraşi“. Aşezământul se afla, deci, într-o stare de decădere, care se va accentua, probabil, şi în anii următori, căci schitul se desfiinţează, practic, înainte de 1859.
Este singura mănăstire ridicată prin contribuţia unui rrom, Vasile, într-o localitate în care trăieşte o comunitate exclusiv de etnie rromă.
Sfinţirea locului şi aşezarea pietrei de temelie a sfântului locaş realizându-se în 29 iunie 2002, de către Chiriarhul Dunării de Jos.
Aşezată într-un cadru natural mirific, aproape de vatra satului, mănăstirea este o bijuterie a arhitecturii ştefaniene. Pravila mănăstirii, unită cu rugăciuni speciale pentru locuitorii rromi, se îmbină armonios cu activităţile desfăşurate în Centrul de educaţie şi formare religioasă a copiilor rromi, precum şi cu centrul social pentru săraci.
În prezent în biserica mănăstirii se execută lucrări de pictură în tehnica frescă.
Pr. Rareş Bucur
FacebookContact