„Căutaţi mai întâi împărăţia Lui. Şi toate acestea se vor adăuga vouă“ (Luca 12, 31).
Cu ajutorul lui Dumnezeu și cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Casian Crăciun al Dunării de Jos, a apărut, la Editura Arhiepiscopiei Dunării de Jos, al 22‑lea număr al volumului „Biserică. Misiune. Slujire“, în cuprinsul căruia găsim, pe lângă datele referitoare la activitatea bisericească din anul 2021, o multitudine de informații generale, menite să ne lumineze mintea și sufletul. Materialul privind activitatea bisericească pe anul ce a trecut a fost alcătuit pe baza dărilor de seamă prezentate în Permanența Consiliului Eparhial de la nivelul Centrului Eparhial și la întrunirile Consiliului și Adunării Eparhiale din 11 și 12 februarie 2022. Unele articolele au fost scrise pentru acest volum, altele sunt preluate din diferite publicații bisericești centrale sau din oficiosul eparhial „Călăuză ortodoxă“, toate înmănunchiind preocuparea clerului și credincioșilor de la Dunărea de Jos pentru temele propuse de Sfântul Sinod al B.O.R. pe anul 2021: „Anul omagial al pastorației românilor din afara României și Anul comemorativ al celor adormiți în Domnul“.
Volumul de față, apărând în 2022, „Anul omagial al rugăciunii în viața Bisericii și a creștinului și Anul comemorativ al Sfinților isihaști Simeon Nou Teolog, Grigore Palama și Paisie de la Neamț“, pornește la drum cu o prefață semnată de ÎPS Arhiepiscop Casian, intitulată: „O necesară sinteză a faptelor comuniunii înțelepte în timp de încercare“, în care se relevă faptul că toate realizările de până acum sunt datorate „tainei întâlnirii dintre binefacerile rugăciunii, a comunicării smerite și a brațelor mereu deschise spre fratele din fața naostră, în care se pot așeza și proiectele și planurile mai nuanțate în domeniul vieții duhovnicești“. Păstorul nostru își exprimă totuși nemulțumirea că, în lumea secularizată de astăzi, mulți consideră Biserica doar ca pe o „instituție“, și nu ca pe o „familie divino‑umană“ în care să se regăsească sufletește. Astăzi, comunitatea nu mai este comuniune și se pierde treptat solidaritatea interumană „cu deschidere luminoasă către veșnicie“.
Și totuși, în timpuri de criză, cum a fost pandemia, Biserica s‑a străduit să ajute, cu timp și fără timp, pe cei suferinzi, atât prin rugăciunile ei permanente, cât și prin gesturi și ofrande destinate celor în nevoi. Toate aceste eforturi, scrie ÎPS Sa, „au biruit rutina, oboseala și bolile“.
Bogat în conținut, numărul 22 al acestui volum este structurat pe trei capitole: 1. Teologie și misiune bisericească; 2. Slujire și misiune bisericească și 3. Șematism.
În Capitolul I sunt prezentate „Programe patriarhale în 2022“, explicându‑se motivațiile care au dus la alegerea de către Sf. Sinod al B.O.R. a tematicii acestui an; „Rugăciunea este temelia vieții și creșterii spiriturale“, este relația noastră cu Dumnezeu, la care Sf. Scriptură ne îndeamnă după modelul Domnului nostru Iisus Hristos, care „Se retrăgea în locuri pustii și se ruga“ (Luca 5, 16). Îndemnul Sfântului Pavel „Rugați‑vă neîncetat“ trebuie să ne fie pildă tuturor în suișul nostru duhovnicesc.
De asemenea, sunt prezentați cei trei mari isihaști ai ortodoxiei, comemorați anul acesta, fiecare cu specificul și cu strădania lui de a ajunge la Dumnezeu prin rugăciune.
În continuare, aflăm care este Programul‑cadru, liturgic, cultural și mediatic pe anul 2022, prima parte a anului fiind dedicată rugăciunii, a doua comemorării sfinților isihaști.
42 de pagini sunt consacrate cărții Părintelui nostru Arhiepiscop Casian, intitulată sugestiv «„Ozon“ din „plămânul veșniciei“», în care cititorul este invitat să parcurgă o multitudine de îndemnuri la rugăciune sub toate aspectele ei, exterioare și lăuntrice, ca de exemplu: „Să te faci pe tine rugăciune!“ Rugăciunea este numită „Înaltă convorbire împărătească cu Cineva de dincolo de mintea și de înțelesurile noastre trecătoare“ (tot în acest volum, în „Coresiana‑recenzii“, găsim o prezentare exhaustivă a acestei cărți semnată de Pr. Lector dr. Sorin Marinescu).
Un „Florilegiu scripturistic, patristic și liturgic cu privire la rugăciune“ vine să completeze și să motiveze tot ce s‑a afirmat până acum.
În completare, ne sunt înfățișate biografiile sfinților isihaști comemorați, o necesară trecere în revistă a vieții pământești a celor care au experimentat rugăciunea inimii pe pământ, iar acum se roagă în cer.
În Capitolul II aflăm care a fost activitatea eparhiei în anul 2021. Evenimentul istoric care a marcat viața bisericească anul trecut la Dunărea de Jos este, fără îndoială, strămutarea rămășițelor pământești ale episcopului Nifon Niculescu la Galați, petrecut în zilele de 24‑26 septembrie 2021. Reîntoarcerea lui în palatul episcopal unde a locuit și reînhumarea în catedrala pe care a ridicat‑o și a sfințit‑o în vreme de război (1917) au fost momente emoționante pentru toți dreptcredicioșii care simt românește și au respect față de istoria Bisericii și a acestor locuri. Relatarea manifestărilor cultural‑duhovnicești care au avut loc cu acest prilej este semnată de Vasile Robert Nechifor și Dr. Ionuț Daniel Barbu.
Remarcăm o serie de articole publicate de ÎPS Arhiepiscop Casian și reluate în acest volum: „Și celor din morminte viață dăruindu‑le“, din care desprindem o reflecție ce merită reținută: „Moartea cu trupul fiecăruia dintre noi este tot o trecere de la viețuirea trecătoare la dorul după veșnicie“...„din care se gustă și se trăiește diferit, după starea, credința, lucrarea și faptele fiecăruia.“; „Mănăstirea Culdalbi, o cetate‑Prisacă a jertfei, credinței și hărniciei“ ‑ cred că nu se putea găsi un titlu mai bun pentru lăcașul acestor viețuitoare jertfelnice. De asemenea, interesant de citit și de adăugat la activitățile susținute pe anul ce a trecut este: «O nouă filă pe „Calendarul de inimă românească“ în localitatea Mircea Vodă, Brăila.». Ca și: „Veghe din grădina Maicii Domnului spre Raiul sufletelor“; „Insula Mare a Brăilei, memorial al durerii și spațiu al speranței“ (unde mai viețuiește un suflet creștin ca mama Cleopatra, de 91 de ani, care nu și‑a uitat tradițiile și, din dragoste a donat Bisericii un teren, iar casa ei va fi declarată muzeu.
„Candele nestinse la monumentele unor mari creștini, filantropi și patrioți“ – se referă la Mânjina, conacul lui Costachi Negri, conacul de la Călmățui al lui Tache Anastasiu și Țigănești, conacul lui Costache Conachi – ultimele două fiind donate de proprietari Academiei Române, confiscate de comuniști și apoi retrocedate Academiei, dar lăsate în paragină până astăzi. Urmează „Mesajul Președintelui Academiei Române“, dl Acad. Ioan‑Aurel Pop, care mulțumește ÎPS Casian pentru „marea lucrare de cultivare a memoriei bune a acestui popor și pentru prețuirea valorilor spirituale ale națiunii române“ și motivează starea precară în care se află edificiile recuperate: „Din păcate, revenirea nu a fost deloc lină și nici destinul lor în cadrul Academiei – din pricina unor împrejurări ce nu țin de savanta instituție, ci de slaba chivernisire a treburilor țării – ceea ce ne îndeamnă la noi eforturi, sprijinite cu atâta delicatețe de Arhiepiscopia Dunării de Jos.“
În aceeași gamă, Părintele Lucian Patroaia scrie despre „Grija pentru cei adormiți în primele secole creștine“, un articol deosebit de interesant și inedit. De același autor, citim: „Care este rolul și rostul pomelnicului“, cum era el în epoca primară și care e fundamnentul lui teologic.
Un alt articol deosebit de interesant este al Părintelui Eugen Drăgoi „Vechi cimitire și morminte mânăstirești“, subiect inedit, foarte bine documentat, util pentru cercetătorii istoriei locale. În continuare, Pr. Dăgoi ne informează despre „Activități liturgice, cultural‑științifice și artistice desfășurate, în anul 2021, la Așezământul cultural‑filatropic „Sf. Ioan Gură de Aur“, Parohia „Înălțarea Domnului“, Galați, care funcționează astăzi după modelul îmbunătățit al „Atheneelor culturale“ de la bisericile „Sf. Împărați“ și „Sf. Vineri“ din Galați, din perioada interbelică.
În capitolul dedicat „Educație creștină în familie, școală, Biserică“, ÎPS Casian scrie despre tinerii iconari ai frumuseții, de pe „pânza sufletului“, despre școala de pictură bisericească românească ce tinde să se perfecționeze continuu. Pledează pentru încurajarea tinerelor talente care „văd“ lumina taborică mai clar decât o vedem noi și știu cum s‑o redea în picturi.
Preotul Marian Apostu dă mărturie în articolul: „Între Seminar și Parohie, trăire a bucuriei lui Hristos“ despre desemnarea, la Seminarul „Sf. Andrei“ din Galați a unor „apostoli ai apostolilor“, diriginți onorifici pentru fiecare clasă primară și gimnazială, preoți cu o înaltă activitate parohială, care să supravegheze și să îndrume pe tinerii seminariști – o noutate a anului 2021.
Despre „Itinerariul ÎPS Casian Crăciun în perioada 1 ianuarie ‑ 31 decembrie 2021“ scrie secretarul eparhial pr. Gabriel Mungiu. Vedem astfel că n‑a fost zi lăsată de la Dumnezeu în care harnicul nostru Păstor să nu fie implicat în vreo acțiune bisericească, pastorală, catehetică, social‑filantropică. „cu timp și fără timp“, fără odihnă și cu putere de la Dumnezeu.
Activitatea pastorală și administrativ‑bisericească pe anul 2021 cuprinde: evenimente eparhiale, noi hirotonii, sfințiri de biserici și capele, adunări eparhiale, statistica unităților bisericești din eparhie, conferințele pastoral‑misionare etc. – o sinteză alcătuită de Pr. Gelu Aron, consilier bisericesc.
„Misiunea educațională din eparhie: seminar, facultate, activități social‑filantropice ale studenților teologi gălățeni“ ne este relatată de Pr. Dr. Lucian Petroaia. Aflăm și despre bursele „Arhiepiscopul Casian“, meritorii sau sociale, acordate în 2021 unui număr de 24 de studenți.
Despre ora de Religie din școli, activități extrașcolare cu elevii, concursuri, cursuri de formare pentru profesori, cercuri pedagogice, scrie Prof. Gr. I Elena Cocârlea, inspector de Religie la Inspectoratul Județean Brăila.
De Activitatea catehetică cu copiii și tinerii, în care se includ mai multe activități: pelerinajul la Mănăstirea Buciumeni, Programul „Hristos împărtășit copiilor“, Concursul Național Catehetic „Biserica‑familia românilor de pretutindeni“, programul de tabere „Vacanța din pridvorul Bisericii“, programe derulate prin protoierii – s‑a ocupat în scris Pr. Sică Bănică, inspector pentru cateheză.
Activitatea A.S.C.O.R. este punctată de președintele filialei Sf. Ap. Andrei, Codruț Mirică.
Misiunea și activitatea culturală din eparhie se referă la editarea revistei eparhiale „Călăuză Ortodoxă“, oglindă a evenimentelor petrecute lunar ‑ un articol de Pr. Alexandru Bulgaru, inspector misiune și comunicare media.
Despre colaborările cu ziarele bisericești centrale: „Lumina“, cu Radio Trinitas, cu Trinitas TV, Agenția de știri Bazilica și Biroul de Presă al Patriarhiei Române – aflăm de la Pr. Bucur Petru‑Rareș, consilier comunicare media.
Bunurile de patrimoniu sunt prezentate în detaliu: biblioteci protopopești și parohiale, unde s‑au achiziționat 8.476 volume noi în anul 2021, muzee și colecții bisericești.
Muzeul Istoriei, Culturii și Spiritualității Creștine de la Dunărea de Jos, despre care aflăm de la Pr. Cosmin Ilie, consilier cultural și patrimoniu bisericesc mobil, a organizat, anul trecut, vernisaje cu icoane pictate de elevi, recitaluri de poezie, lansări de carte, concerte caritabile.
„Lucrarea filantropică sau despre oameni și faptele lor bune“ are un capitol aparte scris aici de Pr. Ionel Rotaru, consilier social.
Este prezentată, de asemenea, activitatea economico‑financiară din eparhie, de Pr. Nelu Ioan Perțea, consilier economic financiar.
Pr. Horațiu Moldovan, consilier patrimoniu și construcții bisericești prezintă situația achizițiilor, a șantierelor de construcții și a celor de picturi bisericești, precum și efortul financiar pe care aceste lucrări îl presupune.
Activitatea monahală ocupă și ea un spațiu important în volum, consemnată de Protos. Antonie Ispas, Exarhul administrativ bisericesc al mănăstirilor.
Pentru activitatea de secretariat, Pr. Gabriel Mungiu, secretar eparhial, dă o notă explicativă scurtă, dar lămuritoare.
Pr. Nițu Voicu, inspector bisericesc scrie despre Corpul de inspecție și control, căci: „Biserica lui Dumnezeu se păstorește și ea prin legi“, referindu‑se la atitudinea preotului în biserică și în propria familie, el trebuind să fie un exemplu pentru toți credincioșii păstoriți.
Capitolul III, intitulat „Șematism“ este necesar pentru a ne face o idee despre situația lăcașurilor ortodoxe de cult din eparhie și de pe cuprinsul Patriarhiei Române, inclusiv a celor din diaspora, precum și a personalului care funcționează în acest sistem.
Trebuie să admitem că, poate, omenește, au mai fost și scăderi în unele privințe, dar faptele bune le‑au depășit numeric și calitativ. Să le adunăm pe cele bune, iar cele rele se vor risipi.
Aceasta este, în rezumat, viața eparhiei Dunării de Jos, mai bogată și mai variată decât a oricărei instituții laice, iar cele 592 pagini ale acest volum, nu pot reda decât o infimă parte din grija, emoțiile și bucuria prilejuite de faptele trăitorilor ei.
Pe drept cuvânt, aici Biserica este o „familie divino‑umană“ în jurul Arhipăstorului său, care o ține trează în fiecare zi, o apără, o îndrumă și o binecuvintează.
Violeta Ionescu
FacebookContact