Proloage
În Sfânta şi Marea Luni se face pomenire de fericitul Iosif cel preafrumos şi de smochinul care s-a uscat prin blestemul Domnului.
De astăzi încep Sfintele Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos. Iosif cel preafrumos este luat, ca preînchipuire a Domnului. Iosif a fost un fiu mai mic al patriarhului Iacov, născut din Rahila. Invidiat de fraţii săi din pricina unor visuri, a fost ascuns mai întâi într-o groapă. Tatăl lui este înşelat de fiii lui printr-o haină muiată în sânge, spunându-i că Iosif a fost răpit şi a fost mâncat de fiare sălbatice. Apoi el a fost vândut ismailiţilor cu treizeci de arginţi, iar aceştia la rândul lor îl vând lui Putifar, mai-marele eunucilor faraonului Egiptului.
Pentru că stăpâna lui (soţia lui Putifar) s-a mâniat pe el din pricina curăţeniei tânărului, că n-a voit să săvârşească nelegiuirea împreună cu ea, a fugit lăsând în mâna ei haina sa. Ea l-a grăit de rău stăpânului său, aşa că Iosif a căpătat temniţă grea şi lanţuri. Apoi, în urma tălmăcirii unor visuri, a fost scos din închisoare, înfăţişat faraonului şi a fost pus domn peste tot Egiptul. Cu prilejul împărţirii grâului a fost recunoscut iarăşi de fraţii săi. Trăind într-un chip minunat toată viaţa lui, a murit în Egipt şi s-a arătat ca un om plin de înţelepciune, pe lângă alte fapte bune ale sale.
Luna aprilie in patru zile: Pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Iosif, scriitorul de cantari (883)
Preacuviosul Iosif a fost din insula Siciliei, din parinti dreptcredinciosi, anume Plotin si Agati, fiind un copil bland si daruit din fire. Si l-au crescut parintii cu multa grija, lucru care a fost de folos la toata Biserica, de vreme ce copilul acesta avea sa fie poet, facator de cantari, care a impodobit toata Biserica lui Dumnezeu.
Deci, cazand patria sa, Sicilia, in mainile saracinilor, dimpreuna cu toata familia sa, fericitul s-a mutat in Grecia si s-a asezat in Peloponez, iar, de acolo, in cetatea Tesalonicului, unde tanarul Iosif, avand nevoie de liniste si de multa invatatura, a intrat in manastirea Mantuitorului, numita Latomus, facandu-se calugar si ducand o viata de mare asprime.
Sfantul Ioan era, de fapt, din Palestina si a trait intre anii 578-649. Iscusit la minte si aplecat spre invatatura, fericitul Ioan s-a indeletnicit cu cartea, inca din copilarie, inainte de a intra in tagma calugareasca. La varsta de 16 ani insa, in frageda tinerete, se lepada de toata slava lumeasca si, suindu-se la muntele Sinai, s-a hotarat sa slujeasca si, suindu-se la muntele Sinai, s-a hotarat sa slujeasca lui Hristos si oamenilor, vietuind in manastire.
Deci, la varsta de 20 de ani, a fost tuns in calugarie, "mutandu-se cu trupul in Sinai, iar, cu sufletul, in muntele ceresc" si a fost incedintat unui foarte bun ava, anume Martirie. Si, a petrecut, mai intai, 20 de ani sub povatuirea acestui ava in viata de obste a manastirii, apoi, dupa aceea, alti 21 de ani, in viata pustniceasca, in pustia Tola, la inceput, ca ucenic al lui Martirie, iar, dupa moartea acestuia, singur, si, in sfarsit, ca povatuitor al lui Moise, ucenicul sau. Si era Tola, ca la cinci stadii de biserica manastirii.
Luna lui aprilie in ziua dintai, pomenirea Preacuvioasei maicii noastre Maria Egipteanca.
Aceasta a fost din Egipt. Inca de la varsta de 12 ani, s-a despartit de casa parinteasca si a mers in Alexandria. Era tanara si frumoasa si a cazut intr-o desfranare fara spatiu, incat s-a facut ademenitoare multor suflete de barbati tineri si batrani, cu desfatarile pierzaniei desfranarii. Deci, petrecand ea saptesprezece ani in cea mai adanca viata pacatoasa, parandu-i-se ca numai aceasta este viata, Dumnezeu i-a intins o mana de ajutor, facand ca un indreptar de intoarcere la pocainta, de nevointa peste fire si de neasemuita sfintenie.
Ca, dorind sa se inchine lemnului Sfintei Cruci, a mers la Ierusalim, vazandu-si trupul corabierilor, drept plata de calatorie. Dar, incercand sa se apropie de lemnul Sfintei Cruci, s-a intalnit cu o Putere nevazuta, care o respingea afara din biserica, si n-o lasa sa intre. Si, facand incercare de mai multe ori si neizbutind, si-a dat seama de viata ei pacatoasa. Si asa a inceput plansul si pocainta Mariei.
Praznuirea soborului Arhanghelului Gavriil, asa cum s-a preznuit de la inceput si cum ni s-a predat noua, ca unul care a slujit Tainei dumnezeiesti, celei negraite si mai presus de fire, a Intruparii lui Dumnezeu.
Acest Sfant Arhistrateg Gavriil este unul din cei sapte domni mari ai ostilor ceresti, care, de la inceput, se trimiteau de Dumnezeu pe pamant si faceau tot binele firii omenesti. Cand fugise Moisi, de la Faraon, in pustie, traditia spune ca Gavriil este cel care-l invata sa scrie cartile Facerii, despre cele dintai neamuri si timpuri, incepand de la zidirea lumii. Apoi, iarasi, tot marele Gavriil s-a aratat lui Zaharia, pe cand slujea in Sfanfa Sfintelor, vestindu-i nasterea, din cea stearpa, a Inaintemergatorului si zicandu-i: "Ia aminte, eu sunt cel ce bine iti vestesc cuvantul adevarului si impart bucuria neamului omenesc." Si, iarasi, acelasi Arhanghel Gavriil a fost trimis in cetatea Nazaret, catre Fecioara Maria, binevestindu-i ei Intruparea Fiului lui Dumnezeu. Care avea sa vina si sa mantuiasca lumea.
Pentru aceea, dar, acum ii facem soborul acestui mare Arhanghel Gavriil si cu bucurie il praznuim, multumindu-i pentru marea lui facere de bine adusa neamului omenesc, si pentru aripa ocrotitoare a rugaciunilor lui, pentru noi, pe care neincetat le inalta catre Dumnezeu cel intrupat, pe Care necontenit Il slujeste. Dumnezeului nostru, slava!
Pelerinajul de Florii
Ajută cu bucurie
Calendar
Proiect
Revista arhiepiscopiei
FacebookContact