Joi, 18 februarie 2010, s-au împlinit 20 de ani de la hirotonia întru arhiereu a ÎPS Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, slujbă ce s-a săvârşit la biserica “Sfântul Nicolae” din municipiul Galaţi, de către ierarhii de vie amintire, Arhiepiscop dr. Antim Nica, Gherasim Putneanul şi Lucian Tomitanul.
La vasta experienţă, înţelepciunea, duhul echilibrat şi proeminenta personalitate a Arhiepiscopului Antim Nica, titularul la acea vreme a scaunului Tomisului şi Dunării de Jos s-a adăugat dinamismul, entuziasmul şi slujirea liturgică şi misionară ale tânărului arhiereu-vicar Casian Gălăţeanul, chemat la această slujire prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 12 februarie 1990. La acea dată, Eparhia Dunării de Jos, cuprinzând judeţele Galaţi şi Brăila, deţinea 278 de parohii, subdivizate în trei protoierii (Galaţi, Tecuci şi Brăila), cu un număr total de 335 de lăcaşuri de cult în care deserveau 291 de clerici (preoţi şi diaconi) şi 152 de cântăreţi. Datorită opresiunii, cenzurii şi politicii regimului totalitar vreme de aproape jumătate de veac, în anul 1990 pe teritoriul Eparhiei nu funcţiona niciun aşezământ monahal, şcoală teologică sau instituţie cu caracter social-filantropic.
În scurt timp însă, având temei şi imbold hotărârile înţelepte şi inspirate ale Sfântului Sinod, sub preşedinţia vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist, lucrarea liturgică şi duhovnicească, pastoral-misionară, cultural – educaţională, social-filantropică şi, nu în ultimul rând, edilitar-patrimonială a luat o amploare deosebită şi la Dunărea de Jos. Prioritare pentru acele zile au fost înfiinţarea de noi parohii, punerea de pietre de temelie pentru biserici, capele de slujire în spitale, penitenciare şi armată, introducerea educaţiei religioase în şcoli, reînfiinţarea Seminarului Teologic „Sf. Ap. Andrei” – Galaţi, reorganizarea vieţii monahale prin redeschiderea mănăstirilor Măxineni (jud. Brăila), Buciumeni, Gologanu şi Tudor Vladimirescu (jud. Galaţi), înfiinţarea periodicului eparhial „Călăuză Ortodoxă” etc.
Slujirea cu timp şi fără timp, în duh de jertfă şi dragoste pentru Biserică şi neam a actualului chiriarh, Înaltpreasfinţitul Casian, ales de către Sfântul Sinod ca ierarh titular în data de 12 iulie 1994, s-a constituit într-o nedezminţită împlinire a „crezului” formulat către Preasfinţia Sa în cuvântul rostit în Catedrala din Galaţi, cu ocazia ceremoniei de întronizare ca episcop al Dunării de Jos din ziua de duminică, 24 iulie 1994: „La slujirea idealului slujirii străbune şi al unităţii neamului, toţi episcopii Dunării de Jos şi-au adus obolul lor, împreună cu slujitorii altarelor şi dreptmăritorii creştini. De aceea, astăzi, ca şi atunci, ne stă înainte aceeaşi chemare ca şi a lor şi cerem Domnului să ne ajute să împlinim, nu după făgăduinţă, ci prin faptă şi pildă autentică slujirea la care am fost chemat (…) Aşa voi încerca, cu ajutorul lui Dumnezeu, şi aşa se va plini, dacă veţi veni cu aceeaşi credinţă şi jertfelnicie să slujim împreună spre slava lui Dumnezeu şi mântuirea tuturor.”
Astfel, istoria ultimelor două decenii consemnează şi păstrează mărturiile vii ale unei renaşteri spirituale fără precedent. Râvna şi lucrarea ierarhului, dimpreună cu harnicii preoţi şi cu cinul monahal, de a aduce cuvântul şi învăţătura Mântuitorului Hristos în viaţa şi în inimile evlavioşilor şi jertfelnicilor credincioşi de la Dunăre a dat roade bogate, dintre care amintim: ctitorirea a 135 de noi sfinte lăcaşe de închinare; sfinţirea sau resfinţirea a 200 de biserici şi capele; înfiinţarea a încă 5 protopopiate; ridicarea numărului de unităţi bisericeşti la 473, în cadrul cărora slujesc în prezent 450 de preoţi şi diaconi; hirotonirea şi trimiterea la misiune, în parohii, a peste 300 de preoţi; fondarea şi reînfiinţarea a 12 aşezăminte monahale; organizarea şi reactivarea a şase instituţii de învăţământ teologic; susţinerea şi promovarea orei de religie în şcoală; tipărirea a peste 150 de titluri de carte teologică în cadrul editurii eparhiale; iniţierea şi dezvoltarea reţelei de aşezăminte filantropice reprezentată astăzi de peste 35 de instituţii cu caracter social-filantropic, printer care trei aşezăminte pastoral-misionare şi social-filantropice, 20 de cantine sociale, o mini-clinică, 4 cabinete medicale, 2 grădiniţe parohiale şi 4 centre multifuncţionale de servicii sociale.
La toate acestea se adaugă mărturia dragostei şi evlaviei credincioşilor şi ale slujitorilor de la Dunărea de Jos faţă de sfinţii lui Dumnezeu, marcată în hrisovul spiritual al eparhiei prin aducerea şi rămânerea în tezaurul spiritual al Catedralei arhiepiscopale a moaştelor Sfântului Apostol Andrei, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Atanasie al Constantinopolului, Sf. Cuv. Ioan Casian, Sf. Ioan cel Milostiv, Sf. M. Mc. Gheorghe, Sf. Mc. Dasie şi Emilian, Sfinţilor Neo-martiri din Samotracia, Sf. Ierarh Nectarie Taumaturgul.
Permanenta preocupare pentru îmbunătăţirea vieţii duhovniceşti a credincioşilor, grija pentru buna chivernisire a sfintelor lăcaşuri de închinare, dezvoltarea şi încurajarea educaţiei religioase a tinerei generaţii, amplificarea reţelei de şcoli teologice şi instituţii social-filantropice, bogata şi diversa paletă de publicaţii religioase, reprezintă tot atâtea cărămizi aşezate în ultimii 20 de ani la edificiul spiritual al Eparhiei Dunării de Jos. Ele se adaugă, din contemporaneitate, la argumentele de ordin istoric, pastoral şi cultural-patrimonial care au determinat Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române să hotărască, în anul 2009, ridicarea Eparhiei Dunării de Jos în rang de Arhiepiscopie, alături de celelalte eparhii istorice şi dinamice ale Patriarhiei Române.
FacebookContact