Publicatii 2010
Anul 2010 curgător a fost un an plin de manifestări culturale, cu numeroase simpozioane, conferinţe, mese rotunde, etc., închinate, cu precădere, evenimentelor omagiate de Patriarhia Română „Crezul ortodox şi Autocefalia Bisericii Ortodoxe Române“. În acest sens şi în Arhiepiscopia Dunării de Jos, în cadrul Facultăţii de Istorie, Filozofie şi Teologie – Departamentul de Teologie s-au consumat câteva momente de suflet.
De altfel, cu binecuvântarea şi purtarea de grija a neobositului ierarh, la începutul anului ieşea de sub teascurile tiparului un bogat volum, sub motivul publicării materialelor ce cuprindeau dările de seamă, pentru Adunarea Eparhială, sub genericul Biserică, misiune, slujire, volum ce însera studii, comunicări, note şi recenzii, referitoare la Crezul ortodox şi Autocefalia BOR. Iar acum, cununa anului este împodobită cu o nouă lucrare, Teologie şi educaţie la Dunărea de Jos – fascicula IX, care îşi propune şi reuşeşte să prezinte, să nuanţeze şi să aprofundeze tematica sinodală, închinată anului ce tocmai se încheie. Cuvântul înainte, semnat de ierarhul – universitar face o sinteză clară a întregului conţinut, stârnind cititorului curiozitatea de a afla cât mai multe amănunte, din diversele abordări. Iertată să ne fie îndrăzneala de a recenza volumul, dar o facem cu speranţa că şi rândurile noastre vor stârni curiozitatea citirii întregului material!
Cel dintâi studiu, Părintele Paisie, luminător pe calea pocăinţei şi dascăl al sfinţeniei (pp. 7-21), semnat de ÎPS prof. univ. dr. Casian Crăciun ne dovedeşte că Patrologia este o disciplină vie, că ea trebuie mereu completată, fiindcă şirul Sfinţilor Părinţi ai Bisericii nu se va sfârşi niciodată. Şi medalionul făcut Părintelui Paisie, vieţuitor, alături de Părintele Cleopa, în Mănăstirile Sihla şi Sihăstria, dovedeşte din plin acest lucru. Citind acest studiu avem sentimentul că Vieţile sfinţilor, Proloagele, Patericul se scriu încă.
Exegeze la simbolurile de credinţă în Răsărit şi Apus (pp. 22- 184, partea a II-a) este studiul semnat de asist. univ. dr. Gina-Luminiţa Scarlat, care excelează, nu doar prin numărul mare al paginilor, ci prin cel al informaţiilor, legate de frământata dispută a conturării Crezului niceo-constantinopolitan. Sunt înserate toate formulele de credinţă şi comentariile făcute de Sfinţii Părinţi, aluatul din care s-a născut Simbolul niceo-constantinopolitan.
Noi mitropoliţi ai Bisericii Ortodoxe Române, în lumina ultimelor cercetări (pp. 184-193) este un studiu ce identifică un nou episcop în antichitatea creştină dunăreană, Maximus episcopus gothorum (365-428) şi trei mitropoliţi blaki (a se citi ,,vlahi“), la începutul mileniului II creştin, anume: Sova Trasiu (1064-1065), Niles (Nil, 1085-1095) şi Timarion (1098-111), dar surprinde şi alte aspecte ale relaţiilor vlaho-bizantine.
Biserica şi viaţa sacramentală în învăţătura de credinţă ortodoxă, studiu semnat de pr. conf. dr. Leontin Popescu (pp. 194 – 261) ne introduce în semantica noţiunilor, cu toată încărcătura lor dogmatică, de unde putem trage concluzia că invitaţia pe care Dumnezeu ne-a făcut-o prin Fiul Său, la comuniunea de iubire veşnică, s-a concretizat în viaţa sacramentală, ce înfloreşte în Biserică, dar, în acelaşi timp, dă şi strălucire acesteia.
Consideraţii privind contextul istoric al organizării primelor două sinoade ecumenice (Niceea – 325, Constantinopol -381), este studiul drei conf. dr. Mihaela-Denisia Liuşnea (pp. 262 – 280), care prezintă cu lux de amănunte contextul istoric, politic şi social, nu doar din imperiu, ci şi din teritoriile vecine, în care se răspândise creştinismul.
Cauzele disputelor ce au premers hotărârile dogmatice de la Niceea şi Constantinopol, sunt multiple, dar printre cele mai importante se numără cele legate de imprecizia termenilor dogmatici. De aceea, pr. lect. dr. Sorin Marinescu îşi propune şi reuşeşte să lămurească această problemă în studiul Precizarea terminologiei trinitare (fiinţă şi ipostas) în simbolul niceo-constantinopolitan receptat în Apus şi Răsărit (pp. 281 – 297), făcând o incursiune minuţioasă în operele părinţilor şi scriitorilor bisericeşti de atunci.
Pr. lect. dr. Dorin Gabriel Pandele, în studiul De la „trinitatea“ lui Plotin la „Sfânta Treime“ a Sf. Atanasie Alexandrinul (pp. 298 – 311) întăreşte un adevăr binecunoscut, pe de o parte, că întreaga umanitate era în aşteptarea unui Răscumpărator, pe de altă parte, că filozofia greacă antică a surprins numeroase raze ale Adevărului ce avea să se descopere plenar în Iisus Hristos.
Pr. lect. dr. Cristian Gagu abordează o temă veche şi nouă în acelaşi timp, anume problema primatului în Biserică. De altfel şi titlul studiului său este sugestiv, în această privinţă: Canonul 3 al Sinodului al II-lea Ecumenic şi învăţătura Sfântului Vasile cel Mare despre primatul de onoare în Biserică“ (pp. 312 – 329).
Studiul Mărturisirea credinţei privită din perspectiva caracterului epifanic al cultului divin, semant de pr. lect. dr. Lucian Farcaşiu (pp. 330 – 353) oaspete arădean în volumul nostru, dovedeşte că în cultul divin nimic nu este la voia întâmplării, pentru că orice act liturgic izvorăşte dintr-o nuanţă ori realitate a credinţei. În acest sens putem spune că, în manifestarea sa, cultul divin este o predică permanentă.
Părintele asist. dr. Ovidiu Soare analizează, în studiul „Către Maxim Filozoful“, epistolă a Sf. Atanasie cel Mare, în apărarea învăţăturii de credinţă niceene (pp. 354 – 362), frământarea marelui părinte alexandrin, care a avut de luptat pentru păstrarea dreptei credinţe, nu doar cu Arie şi adepţii lui, ci şi cu mentalitatea veche filozofică.
Cum monahismul a jucat un rol important în apărarea dreptei credinţe, încă de la primul Sinod Ecumenic şi ar fi destul să ne amintim de Pafnutie al Tebaidei, părintele arhim. Daniil Oltean analizează Rânduielile tunderii în monahism în primele secole creştine (pp. 363 – 381). Dar creştinismul nord-dunărean nu a fost absent de la marile frământări, în timpul cărora s-a cristalizat învăţătura de credinţă, de aceea dna conf. dr. Doina-Marta Bejan surprinde unele realităţi concrete Din istoria lingvistică a creştinismului românesc (pp. 382 – 389).
Ultimele două studii sunt închinate episcopului cărturar Melchisedec Ştefănescu. Cel dintâi, semnat de dna conf. dr. Violeta Puşcaşu, prezintă Eparhiile Romanului şi Dunării de Jos în timpul episcopului Melchisedec Ştefănescu – un exerciţiu dublu determinist (pp. 390 – 400), iar cel de al doilea, semnat de pr. dr. Lucian Petroaia, analizează Contribuţia Episcopului Melchisedec Ştefănescu la îmbogăţirea tezaurului liturgic al Bisericii Ortodoxe Române (pp. 401 - 444). Dacă studiul doamnei Violeta Puşcaşu este deosebit prin abordare, cel al pr. Lucian Petroaia este inedit prin conţinut, descoperind o latură mai puţin cunoscută şi abordată a lui Melchisedec Ştefănescu, anume aceea de întemeietor al liturgicii româneşti.
Propunem aşadar, spre lectură, un volum bogat şi interesant!
Pr. conf. univ. dr. Ionel Ene
În anul 2009, închinat de Sfântul Sinod al Bisericii noastre Sfântului Vasile cel Mare şi tuturor Sfinţilor Capadocieni, la Seminarul Teologic Sfântul Apostol Andrei din Galaţi s-a desfăşurat simpozionul interseminarial anual, ce a avut ca temă de dezbatere: „Tinerii seminarişti, între criza lumii contemporane şi modelele vieţii veşnice: Sfinţii Capadocieni“. Această întâlnire s-a concretizat prin apariţia cărţii de faţă, volum ce conţine referate valoroase ale elevilor de la seminariile teologice din Bucureşti, Iaşi, Mănăstirea Neamţ, Râmnicu Vâlcea, Buzău, Huşi, Slobozia şi Galaţi.
Acest dar al Sfântului Apostol Andrei, concretizat în cel de-al zecelea volum este o mărturie a tinerei generaţii de elevi de la diferite seminarii din ţară. Articolele convorbirilor tinereşti ale elevilor seminarişti au dus la identificarea problemelor majore prin care criza lumii contemporane îi provoacă pe tineri, dar s-au evidenţiat şi mijloacele de luptă duhovnicească pe care Sfinţii Capadocieni le-au propus şi ni le propun nouă tuturor. Aceste mijloace au fost descoperite de elevii seminarişti în moştenirea luminoasă pe care Sfântul Vasile cel Mare şi ceilalţi sfinţi din Capadocia au lăsat-o, atât în operele lor, cât mai ales în viaţa lor de plină de sfinţenie.
Sfinţii, ca modele de urmat, ne oferă cercetarea Dumnezeieştilor Scripturi, ca şi Sfântul Vasile cel Mare, bucuria prieteniei sfinte, ca aceea dintre Sfântul Vasile şi Sfântul Grigorie, – „două suflete ca unul singur“ –, problemele morale, aşa cum le arată sfinţii şi care sunt prezente şi în viaţa noastră astăzi, cultura creştină în dialog cu cea profană, aspecte referitoare la educaţia creştină într-o lume secularizată, însă ceea ce este esenţial şi trebuie remarcat este faptul că tinerii seminarişti au preluat de la sfinţi, „modele primordiale pentru viaţa în Hristos“ – statornicia trăirii credinţei, pentru a întări argumentările lor. Aceste mărturii ale tinereţii elevilor seminarişti sunt semnele speranţei reîntoarcerii la duhul Sfinţilor Părinţi, spre a depăşi criza de identitate spirituală pe care societatea de astăzi o susţine prin mijloace multiple şi o resimte acut.
Volumul, rod al comunicării şi comuniunii dintre seminarii şi seminarişti, se constituie şi ca o lucrare misionară adresată nu numai elevilor seminarişti, ci şi tuturor tinerilor creştini care doresc să afle răspuns, în lumina Evangheliei Mântuitorului, a învăţăturii Bisericii şi a modelelor vieţii veşnice – Sfinţii Capadocieni, la provocările lumii secularizate de astăzi.
Pr. prof. Călin Toderiţă
Perspectiva cea mai potrivită din care se poate reflecta asupra conţinutului unui volum de studii şi cercetări istorice mi se pare a fi cea rezumată în expresia lui Ranke, istoric romantic în viziunea căruia „fiecare epocă este la fel de apropiată de Dumnezeu“.
Cu atât mai mult putem reflecta asupra istoriei unui spaţiu precum cel în care s-a plămădit neamul românesc, cu cât este vorba de memoria sa spirituală, aşa cum s-a păstrat în documente scrise sau descoperită în vestigii arheologice. Aceasta este „cheia“ pe care o propun oricărui cititor care îndrăzneşte să deschidă tomul II aparţinând seriei „Istorie bisericească, misiune creştină şi viaţă culturală“, care are drept temă ,,Creştinismul românesc şi organizarea bisericească în secolele XIII-XIV“.
Volumul, care adună între copertele sale Actele sesiunii anuale de comunicări ştiinţifice a Comisiei Române de Istorie şi Studiu al Creştinismului, este tipărit cu binecuvântarea ÎPS dr. Casian Crăciun, Arhiepiscopul Dunării de Jos, şi îngrijit de acad. Emiliam Popescu şi diac. Mihai Ovidiu Căţoi, cei care au cules şi publicat toate lucrările susţinute în zilele de 28-29 septembrie 2009, la Centrul social-filantropic „Sfântul Patelimon“ din Lacu-Sărat, Brăila.
Această sesiune ştiinţifică s-a bucurat de participarea unor „istorici de prestigiu, cercetători, profesori de teologie ortodocşi, romano-catolici şi luterani, care de trei decenii lucrează în simfonie oferind argumente şi interpretări pertinente pentru înţelegerea sensului şi rolului creştinismului în istoria, cultura şi viaţa poporului român şi a lumii creştine, în general“ se exprima chiriarhul Dunării de Jos în cuvântul de binecuvântare (p. 8).
Manifestarea, de înaltă ţinută academică, s-a înscris în seria unor evenimente excepţionale cu deosebită încărcătură spirituală, în care Ortodoxia românească i-a aşezat în rândul sfinţilor pe domnitorul Neagoe Basarab şi pe isihastul Ioanichie cel Nou de la Chiliile Cetăţuii şi a fost dedicată împlinirii a 650 de ani de la recunoaşterea oficială a transferării mitropolitului Iachint de la Vicina în scaunul Ţării Româneşti (1359).
Trebuie remarcată diversitatea tematică a volumului şi subiectele foarte specializate, pe care autorii le-au abordat. Astfel, alături de studiile de istorie bisericească şi context politic asupra unor aspecte foarte precise aparţinând frământărilor specifice secolelor XIII-XIV şi nu numai, se regăsesc şi subiecte de teologie, arhitectură eclesiastică, muzică bizantină, care aduc perspective noi asupra complexităţii şi bogăţiei realităţilor în care creştinismul a influenţat spaţiul răsăritean, în special cel românesc, încă de la originile poporului român şi continuând cu timpul istoric al formării statelor medievale româneşti.
Sesiunea de anul trecut de comunicări ştiinţifice a Comisiei Române de Istorie şi Studiu al Creştinismului are meritul de a avea o veritabilă deschidere naţională de valoare academică cu propensiuni internaţionale, având în vedere participarea unor profesori universitari şi specialişti din străinătate, ale căror comunicări se regăsesc în paginile acestui tom.
Reflectare a cercetărilor istorice a spaţiului creştin de la Dunărea de Jos şi din spaţiul românesc şi fundamentată pe comunicarea dintre cercetarea teologică şi cea istorică de înaltă ţinută, cartea la care facem referire reprezintă, în cuvintele ÎPS dr. Casian, „mărturia atât de necesară asupra rolului creştinismului în Europa, care are nevoie mereu de rădăcini“.
Lect. univ. dr. Ion Cordoneanu
„CĂLĂUZĂ ORTODOXĂ, 20 de ani“, volumul editat recent de Editura Arhiepiscopiei Dunării de Jos, la iniţiativa şi cu binecuvântarea ÎPS Arhiepiscop Dr. Casian Crăciun este o sinteză amplă a activităţii redacţionale, timp de două decenii, cu scop misionar, de „călăuzire“ pe drumul sinuos al cunoaşterii şi înţelegerii fenomenului religios, dar şi de reflectare fidelă a istoriei noastre bisericeşti la Dunărea de Jos.
Volumul cuprinde, în cele 392 de pagini ale sale, articole structurate pe diferite tematici: Momente aniversare din viața revistei eparhiale; Cuvântări și interviuri ale unor personalităţi eclesiale și culturale; Cultură şi societate; Pastorație, misiune şi viaţă monahală.
Nu este o carte obişnuită; este o succesiune de pagini de istorie vie, pe care, dacă le parcurgi, ca pe o arhivă sintetizată, descoperi dorinţa de a face tot mai bine lucrul pe care, ca pe o misiune ni l-a încredinţat Dumnezeu pe acest pământ – în cazul nostru, de la execuţia grafică a revistei până la conţinutul ei şi de la discursul teologic la fapta împlinită.
Parcurgerea paginilor acestei cărţi mai înseamnă şi o cultivare a memoriei. Cine vrea să retrăiască evoluţia spirituală a zonei în care trăim, între anii 1990-2009, o poate răsfoi cu plăcere. Este, de fapt, istoria unei zone care a recuperat o istorie furată timp de peste 45 de ani, care a învăţat, pas cu pas, să recunoască prezenţa lui Dumnezeu în toate împrejurările vieţii sale. Şi acest fapt minunat s-a întâmplat, cum se zice, „de la vlădică până la opincă”, de la funcţionar la autoritate publică, de la om simplu la cărturar, de la copil şi elev de şcoală până la academician şi om de ştiinţă.
Apărută sub ochiul mereu veghetor al ierarhului nostru, încă de pe când abia venise la Galaţi, în 1990, ca Arhiereu Vicar al Dunării de Jos, pe atunci sub îndrumarea directă a Arhiepiscopului de vie amintire Antim, revista eparhială „CĂLĂUZĂ ORTODOXĂ“ a transmis „mesajul creştin unit cu lucrarea iubirii lui Dumnezeu faţă de semeni, spre binele şi mântuirea celor mulţi“, așa cum ne mărturiseşte în prefață ÎPS Părinte Casian, care adaugă: „Această prezentare a revistei «Călăuză ortodoxă» într-un volum omagial, la două decenii de apariţie neîntreruptă, în cadrul Sărbătorilor Sfântului Andrei, Ocrotitorul oraşului Galaţi şi al Arhiepiscopiei Dunării de Jos ne atrage luarea-aminte asupra rodirii bogate în lucrarea slujitorilor sfinţiţi de la parohii şi mănăstiri, a educatorilor creştini din şcolile Bisericii şi din cele ale Statului, a misionarilor din toate instituțiile sociale, a oamenilor de cultură din zonă şi din străinătate, a ierarhilor Bisericii noastre şi, în fond, a atâtor fapte bune vrednice de toată cinstirea în Cer şi pe pământ“…
Cartea este însoțită de un CD intitulat „Revista eparhială «CĂLĂUZĂ ORTODOXĂ», arhiva 2006-2010“, unde pot fi vizualizate şi citite revistele din perioada anunţată. Realizatorii s-au gândit şi la structurarea, pe capitole, a întregii colecţii 1990-2010, care pot fi căutate apoi, de către cei interesaţi care doresc să facă o cercetare, în colecţia reală: Catehetice şi omiletice; Pastoraţie şi misiune; Cultură; Educaţie; Hagiografie; Interviuri; Simpozioane şi conferințe; Filantropie; Viaţă monahală; Evenimente eparhiale; Din viaţa B.O.R.; Lumea creştină: Mesaje şi alte evenimente.
Urmărind arhiva, fie selectiv prin intermediul acestei cărţi sau a CD-ului, fie luând în mână număr cu număr la bibliotecă, ajungem în final la concluzia exprimată de ierarhul nostru: „Aceasta este Biserica“!. Vie, dinamică, rugătoare, mustrătoare uneori, dar întotdeauna iertătoare şi spaţiu de mântuire. Şi cine munceşte pe altarul ei, fie el cleric ori mirean, primeşte, ca parte din trupul Bisericii fiind, hrană spirituală atât de bogată, de o poate împărţi la rândul său, precum Mântuitorul cele cinci pâini şi doi peşti, încât să-i mai rămână, în mod minunat, şi nenumărate coşuri cu „firimituri“…
Violeta Ionescu
Cu noua carte apărută la Editura Arhiepiscopiei Dunării de Jos, „Tinerii mărturisitori ai Învierii“, se reia tradiţia cărţilor alcătuite din reflecţiile tinerilor asupra unor teme de dezbatere inițiate şi promovate de redacţia revistei eparhiale „Călăuză ortodoxă“. De data aceasta este vorba despre cum percep elevii actul minunat al Învierii Domnului şi sărbătoarea pascală.
Ca de fiecare dată când am încercat cu elevii acest exerciţiu care le pune mintea şi inima la încercare, răspunsurile lor au fost de-a dreptul impresionante prin acuratețea şi simplitatea cu care ştiu ei să-şi exprime simțămintele. Se dovedeşte încă o dată, dacă mai era nevoie, că… „a lor este Împărăţia cerurilor“, că percepţia lor despre lumea subtilă a Creaţiei şi despre Dumnezeu o întrece pe a noastră, a adulţilor.
Pentru a-şi atinge dublul scop, de formare şi informare, redactorul acestei cărți, pr. Lucian Petroaia, ajutat şi de ceilalţi truditori la volum (pr. Gelu Aron şi dl Adrian Portase), la sugestia ÎPS Arhiepiscop Casian, a îmbogăţit cartea cu câteva capitole adaptate la tema principală: Cuvinte de folos din Sfânta Scriptură, Rugăciuni zilnice, Cuvinte de învățătură de la Sf. Vasile cel Mare, precum şi de la Sf. Ioan Gură de Aur, texte alese cu povețe – toate pentru tineri. Şi, pentru că ne aflăm în Anul omagial al Crezului ortodox şi al Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române, tinerilor le este explicată în paginile acestei cărți dedicat lor semnificația acestor omagieri. De asemenea, le este explicat în amănunt textul Crezului de la Niceea, cel pe care îl rostim în rugăciune şi adesea, din cauza automatismului, îi pierdem sensul iniţial.
Nu putea lipsi din acest mănunchi Programul catehetic „Hristos împărtăşit copiilor”, în Arhiepiscopia Dunării de Jos – deoarece catehizarea copiilor şi tineretului a fost o preocupare permanentă a Arhiepiscopului nostru, Înaltpreasfinţitul Părinte Casian Crăciun.
Despre tineri, Înaltpreasfinţia Sa a consemnat în prefaţă: „Ei sunt primăvara continuă li zâmbetul lui Dumnezeu în lumea noastră, uneori prea crispată li prea încovoiată de poverile li de grijile zilei. Tinerii au un dar aparte în depălirea obstacolelor lor li chiar ale celor din jur“.
Tinerii, care „La iubirea lui Dumnezeu răspund cu iubire“ – așa cum ne ilustrează prefaţa acestei cărți, scrisă de ierarhul nostru la Sfintele Palti, A.D. 2010 – sunt „mlădiţele pomilor livezii“, pe care „Mântuitorul i-a ales ca modele văzute din lumea noastră pentru Împărăţia lui Dumnezeu“… Este ceea ce ilustrează cel mai bine curăţia sufletească li apropierea, de multe ori nealteptată pentru noi, de lumina adevărului din cuvintele lor.
Violeta Ionescu
Ajutor pentru sinistraţi
Ajută cu bucurie
Calendar
Proiect
Revista arhiepiscopiei
FacebookContact