În fiecare an, la data 2 iulie a.c., când Biserica Ortodoxă Română cinsteşte pe Sfântul Voievod Ştefan cel Mare, domnitor al Moldovei între anii 1457-1504 şi mare ctitor de locaşuri sfinte, Mănăstirea Toflea îşi sărbătorește unul dintre ocrotitorii spirituali.
Acest aşezământ monahal datează din secolul al XVII-lea, când era atestat existenţa unui schit.
Situată în sihăstria Buciumenilor, la confluenţa judeţelor Galaţi, Vrancea şi Vaslui, Mănăstirea Toflea, cu hramurile „Sfinţii Trei Ierarhi şi Sfântul Voievod Ştefan cel Mare“, a fost redeschisă în data de 18 decembrie 2010.
Sărbătoarea de astăzi a fost prefaţată încă din seara zilei de 30 iunie când, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Casian au fost aduse la Toflea racla cu moaştele Sfântului Vasile cel Mare.
Sfânta Liturghie a fost oficiată de Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, înconjurat de un impresionant sobor de preoţi şi diaconi din parohiile protopopiatelor Nicoreşti şi Tecuci, în prezenţa oficialităţilor locale dar şi un mare număr de credincioşi, rromi şi români, din Toflea şi din parohiile învecinate.
La sfârşitul Sfintei Liturghii un grup de copii participanţi la programul catehetic naţional „Hristos împărtăşit copiilor“ din parohia Movilenii de Sus a susţinut un frumos moment artistic ce a constat închinat Binecredinciosului Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt.
În încheiere a fost săvârşită slujba parastasului pentru ctitori.
Totodată, cu prilejul hramului mănăstirii a fost binecuvântată noua cantină socială ce a primit hramul „Acoperământul Maicii Domnului“, care va oferi săptămânal hrană caldă persoanelor aflate în dificultăţi materiale.
La eveniment a fost prezent şi un grup de elevi din Belgia, aflat în vizită în comuna Brăhăşeşti într-un schimb de experienţe culturale şi tradiţionale cu elevii din această zonă a ţării.
„La acest hram – a arătat Înaltpreasfinţia Sa – învăţăm, în primul rând o lecţie de istorie, pentru că aici a existat, acum 400 de ani, mănăstirea lui Tofle cel Bătrân. Localitatea Toflea în care ne aflăm este locuită în întregime de rromi şi cu sprijinul lor, după 400 de ani, a reînviat aici această preafrumoasă mănăstire.
În al doilea rând, învăţăm cu toţii, românii şi rromii, care este binefacerea unei mănăstiri: aceea de a fi grădina Maicii Domnului pentru toţi, iar astăzi am sfinţit a doua cantină socială pentru rromi!
În al treilea rând, în ograda Maicii Domnului de la Toflea, la praznicul Binecredinciosului Voievod Ştefan cel Mare, pe lângă grupul de copii români, există şi un grup de copii din Belgia, pentru că o localitate de lângă Bruxelles este înfrăţită cu această localitate.
Aşadar, o sărbătoare istorică, socială şi europeană, deopotrivă!“.
Prin străduinţa inimosului şi harnicului preacuvios părinte Paisie Agache, stareţul mănăstirii toflene şi prin implicarea exemplară a credincioşilor rromi din Toflea a fost organizată tradiţionala agapă frățească de unde au gustat toţi credincioşii prezenţi la hramul ştefanian al mănăstirii.
***
Schitul Toflea este unul dintre cele mai vechi aşezări sihăstreşti din judeţul Galaţi. O mărturie din perioada 1 septembrie 1619-31 august 1620 arată că doamna Stana, soţia vornicului Murgoci Tofle, avea un document al acestuia care preciza ca după moarte „câte rămăşiţuri ar rămăni să n-aibă triabă, ce ca să aibă a le dărui svintii mănăstiri ce iaste făcută de Tofle cel bătrân“.
Se pare că acest „Tofle cel bătrân” este uşerul Tofle sau Toflea, amintit într-un document domnesc de la 1581, fapt ce dovedeşte că mănăstirea a fost ctitorită pe actualul teritoriu al com. Brăhăşeşti în primii ani ai secolului al XVII-lea, dacă nu chiar în ultimii ani ai secolului al XVI-lea.
Schitul s-a ruinat, probabil, destul de repede, căci un nou schit a fost ridicat înainte de noiembrie 1667 de căpitanul Florea şi soţia sa Safta la Cernica în aceeaşi zonă, în imediata apropiere a celui vechi. Un document de la 1749, referindu-se, probabil, la un monah al schitului, aminteşte de „Ioniţ Batin călugărul de la Brăhăşeşti”.
Aşezământul, care avea hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, este pomenit şi în anul 1809 într-un document care îl consideră pe logofătul Constantin Palade ca restaurator şi miluitor al schitului.
Câţiva ani mai târziu, la 1817, voievodul Scarlat Callimachi dăruieşte fiului său Alexandru moşia Toflea, pe care se afla şi „schitul Tofle, unde se află petrecătoriu şi trei călugăraşi“. Aşezământul se afla, deci, într-o stare de decădere, care se va accentua, probabil, şi în anii următori, căci schitul se desfiinţează, practic, înainte de 1859.
Este singura mănăstire ridicată prin contribuţia unui rrom, Vasile, într-o localitate în care trăieşte o comunitate exclusiv de etnie rromă.
Sfinţirea locului şi aşezarea pietrei de temelie a sfântului locaş realizându-se în 29 iunie 2002, de către Chiriarhul Dunării de Jos.
Aşezată într-un mirific cadru natural, aproape de vatra satului, mănăstirea este o bijuterie a arhitecturii ştefaniene. Pravila mănăstirii, unită cu rugăciuni speciale pentru locuitorii rromi, se îmbină armonios cu activităţile desfăşurate în Centrul de educaţie şi formare religioasă a copiilor rromi, precum şi cu centrul social pentru săraci.
FacebookContact