Unul dintre ocrotitorii spirituali ai Eparhiei Dunării de Jos este, alături de Sfântul Apostol Andrei şi Sfântul Ierarh Atanasie Patelarie, şi Sfântul Cuvios Rafail. Acest sfânt, deşi a sihăstrit la Mănăstirea Agapia Veche, este originar din localitatea Bursucani, din nordul judeţului Galaţi.
În fiecare an, la data de 21 iulie, numeroşi pelerini se îndreaptă către localitatea Bursucani, la vechiul schit din cătunul Zimbru, întemeiat de către ucenicii Sfântului Rafail, pentru a participa la slujba Sfintei Liturghii săvârşită cu prilejul hramului.
Prin eforturile Arhiepiscopiei Dunării de Jos, vechea aşezare monahală a renăscut chiar lângă zidurile vechi ale mănăstirii și a fost pusă sub ocrotirea Sfântului Cuvios Rafail.
Anul acesta, sărbătoarea închinată Sfântului Rafail a culminat în ziua de cinstire a acestui sfânt cu săvârşirea Sfintei Liturghii de către Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, înconjurat de un sobor de ieromonahi, preoţi şi diaconi.
La slujbă au participat autorităţi locale, credincioşi şi mulţi copii de la parohiile din vecinătatea schitului, îmbrăcaţi în portul tradiţional românesc şi purtând pe braţe icoanele Sfintelor Femei Românce.
Toţi cei prezenţi astăzi la sărbătoarea Sfântului Rafail de la Schitul Zimbru au avut bucuria duhovnicească de a se închina la Icoana Maicii Domnului de la Parohia Bursucani.
La momentul cuvenit, mai mulţi copii prezenţi la slujbă au fost împărtăşiţi cu Sfintele Taine.
În cuvântul de învăţătură, Părintele Arhiepiscop Casian a vorbit despre pustnicii și maicile din vechime care au transformat pustia într-o „grădină a raiului” prin viața lor îngerească.
Ierarhul a arătat că minunea prezentului constă în participarea multor copii la Dumnezeiasca Liturghie, iar glasurile lor inocente readuc prezența Sfântului Rafail și atmosfera sacră la Sfântul Potir.
„Pustnicii au fost întotdeauna îngeri care au făcut din pustie grădina raiului. În grădinile lui Dumnezeu de lângă Mănăstirea Adam a ființat, secole de-a rândul, schitul maicilor cu viață îngerească de lângă Bursucani, locul natal al Sfântului Rafail de la Bursucani, la Zimbru.
Atunci când, după secole, ne amintim de Sfântul Rafail, nu avem alte icoane mai frumoase decât icoanele mamelor românce pe care le arată Sfânta Biserică lângă schitul vechi și pe prispa-pridvor, ca un pridvor al raiului ce se deschide în Țara de Jos a Moldovei, în preajma Mănăstirii de la Adam, cu icoana făcătoare de minuni.
Minunea constă în aceea că preoții, urmași ai evlaviei Sfântului Rafail în aceste locuri, i-au adus pe copiii lor care au înnobilat Dumnezeiasca Liturghie în cinstea Sfântului Rafail. Iar Sfântul Rafail s-a regăsit în glasurile de copil, fiind prezent la Liturghie și la Sfântul Potir, într-o mirifică atmosferă de vacanță, în pridvorul bisericii și la ușa raiului, ca altădată”, a spus chiriarhul Dunării de Jos.
La final, a fost săvârşit parastasul pentru ctitorii şi binefăcătorii acestui aşezământ monahal trecuţi la cele veşnice, iar copiii şi credincioşii au primit iconiţe, metaniere şi alte daruri.
***
Acest lăcaş monahal, care avea ca ocrotitor pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, a fost ridicat la marginea satului Bursucani, în anul 1793, de către doi călugări – ieromonahii Ioasaf şi Aloman – veniţi de la Mănăstirea Râşca, judeţul Suceava, cu sprijinul familiilor Cernat, Plesnilă şi Iamandi. Schitul a funcţionat până la 1864 ca mănăstire de călugăriţe. La secularizare, prin ordinul Ministerului de Culte, maicile, în frunte cu stareţa lor, monahia Agafia Palade, au fost silite să părăsească schitul, cele mai multe dintre ele ajungând la Mănăstirea Adam.
La schit au mai rămas doar câteva maici, printre care Epraxia Iamandi și Agripina Cernat. În locuinţa primeia dintre ele, statul hotărăşte, în anul 1866, înfiinţarea Şcolii Primare din Bursucani. Celelalte bunuri ale schitului au fost vândute la licitaţie. Astfel, biserica schitului devine biserică parohială. În ea se slujea doar în ziua hramului.
În anul 1939, ea împlinea cerinţele spirituale ale credincioşilor din satul Zimbru, astăzi desfiinţat. La cutremurul din 10 noiembrie 1940, biserica este distrusă definitiv.
La prima cinstire a Sfântului Rafail în localitatea sa natală (21 iulie 2008), când Chiriarhul Dunării de Jos, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Casian, a slujit Sfânta Liturghie în cătunul Zimbru al satului Bursucani, pe locul vechiului schit, s-a luat hotărârea rezidirii acestui lăcaș monahal. Astfel, prin hotărârea nr. 244/2008, Arhiepiscopia Dunării de Jos reînfiinţează Schitul Zimbru, demarând şi lucrările pentru construcţia lăcaşului de cult, pe baza documentelor istorice existente.
Sfântului lăcaş, care a primit, fireşte, pe lângă vechiul hram, şi ocrotirea Sfântului Rafail, i s-a sfinţit locul şi s-a pus piatra de temelie în data de 21 iulie 2009.
În luna iunie a anului 2011, lângă noua biserică a schitului au fost descoperite ruinele vechiului lăcaş de cult.
Slujba de sfinţire a bisericii a fost săvârşită de Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Casian la data de 21 iulie 2025.
Pr. Rareș Bucur
FacebookContact