De patru ani se organizează această acțiune, Marșul pentru viață, în toată România și Basarabia, cu aceeași intenție și dorință de a atrage atenția și de a sensibiliza toată comunitatea în care trăim asupra unui subiect delicat și foarte prețios – copilul – o nouă viață, expresie a dragostei pentru viață.
Anul acesta, marșul are tema „Pentru viață. Pentru părinți. Pentru copii“, temă ce a fost stabilită cu mult timp în urmă. Vremurile pe care le trăim acum vin însă să ne arate o dată în plus, că planurile noastre se împlinesc doar dacă se înscriu într-un plan și o pedagogie a lui Dumnezeu.
Programarea și planurile legate de conceperea și nașterea unui copil au, desigur, legătură cu liberul nostru arbitru (aceasta ca expresie a dragostei lui Dumnezeu) dar de fapt viața și planurile noastre ar trebui să fie conduse și de cuvintele Apostolului Pavel către Corinteni: „și acum rămân acestea trei: credința, nădejdea și dragostea, dar mai mare decât acestea e dragostea“.
Dragostea, ca model de viață, are legătură și cu dragostea lui Hristos, și trebuie să o vedem ca pe o relație cu dublu sens, dau dragoste, primesc dragoste, ce va acoperi toate lipsurile, toate grijile și neputințele mele.
Dragostea între oameni a devenit desuetă pentru că noi ne vedem limitați de timp, dar dacă ne-am privi în ochi cu sinceritate și încredere, am simți că acea dragoste este veșnică pentru că e hrănită din sursa veșnică care e Hristos și din acea dragoste – putere – vom hrăni și copilul pe care îl așteptăm și nu din eforturile și agoniseala noastră.
În societatea noastră secularizată, noi credem că putem planifica totul, inclusiv conceperea, nașterea sau renunțarea la un prunc. Dar oare în omul care planifică totul mai încape nădejdea?
Dacă doi tineri spun că vor face un copil după ce își împlinesc toate celelalte proiecte (casă, carieră...) mai e acolo credința?
E timpul să ne privim în ochi cu sinceritate și responsabilitate, noi ca tineri, să ne privim în ochi cu încredere, nădejde – noi, părinții și copiii, noi ca familie, noi ca și comunitate, pentru a fi expresie și încurajare a dragostei de viață – copilul.
Da, părinții, medicii, comunitatea, Biserica, trebuie să ajute tinerii să înțeleagă că liberul arbitru este o mare responsabilitate, dar și o mare bucurie pentru darul de la Dumnezeu – copilul.
Prin exemple, tinerii trebuie să vadă și să simtă că „dragostea toate le poate, toate le rabdă...“ (I Corinteni 13, 7), în cetatea întărită, care este familia.
Ea, familia, e binecuvântată de Mântuitorul Hristos și pentru desăvârșirea noastră ca oameni, dar și ca bucurie prin răsplata de prunci buni care duc mai departe credința, nădejdea și dragostea noastră.
Înmulțind grija, ajutorul și dragostea între noi, vom întări cetatea – familia – vom întări comunitatea, vom duce mai departe credința acestui neam, iar prin copii vom arăta nădejdea noastră ca părinți în dragostea lui Dumnezeu.
Dr. Maria Simion,
președinte al Asociației Medicilor Creștini-Ortodocși „Sfinții Pantelimon și Ermolae“, Brăila
FacebookContact