Publicatii 2009
În cadrul sărbătoresc al zilelor consacrate ridicării la rang de arhiepiscopie a vechii Episcopii a Dunării de Jos, în prezenţa Preafericitului Patriarh Daniel şi a unui mare număr de ierarhi, preoţi, monahi şi credincioşi, la 28 septembrie 2009 a fost lansat volumul intitulat sugestiv: „Arhiepiscopia Dunării de Jos. Istorie bisericească, misiune creştină şi viaţă culturală de la începuturi până în secolul al XIX-lea“, la Editura Arhiepiscopiei Dunării de Jos.
Într-o ţinută grafică elegantă, volumul însumează un număr de 573 de pagini, scrise în mai multe limbi, de mai mulţi istorici care au avut preocupări legate de arealul Dunării de Jos. Volumul prezintă o importanţă deosebită prin valoarea ştiinţifică a textelor prezentate, toate constituindu-se în adevărate piese care completează marele mozaic ce pune în lumină viaţa Bisericii din aceste teritorii şi până în secolul al XIX-lea. Probabil, editorii şi-au propus să continue cercetările şi editarea mărturiilor istorice pentru ultimele două secole, pe care sperăm să le vedem tipărite cât mai curând.
În iconomia acestui volum, un loc deosebit îl are momentul creştinării populaţiei care trăia în spaţiul de astăzi al Arhiepiscopiei Dunării de Jos şi al Mitropoliei Tomisului. Prof. dr. Emilian Popescu scrie despre originea apostolică a creştinismului românesc, preluând şi analizând o serie de ipoteze mai vechi. Ion T. Dragomir scrie despre descoperirea excepţională a unui mormânt paleocreştin la Tirighina-Barboşi, descoperire pusă în relaţie cu creştinarea sudului Moldovei.
Referindu-se la perioada secolelor IV-VI, prof. dr. Emilian Popescu scrie despre teritoriile nord dunărene şi Dobrogea, Episcopul Râmnicului, Gherasim, istoriseşte despre descoperirea sfintelor moaşte ale martirilor de la Niculiţel, în vreme ce un tânăr istoric, diac. dr. Mihai Căţoi, este preocupat de o informaţie a lui Macarius Magnes, referitoare la Dunărea de Jos. Este interesant de remarcat şi articolul dlui Dan Teodor, privind continuitatea autohtonilor în regiunea de la Dunărea de Jos.
De o atenţie deosebită s-a bucurat în acest volum Mitropolia Proilaviei, prin contribuţia unor istorici precum: Mircea Păcurariu, D. Russo, Petre Năsturel, Ionel Cândea, Veniamin Pocitan. Toţi aceştia reuşesc să aducă la lumină mărturii preţioase privind această pagină importantă a istoriei Bisericii, mai puţin cunoscută. Pr. dr. Ionel Ene face referire la Episcopia Gotiei şi relaţiile acesteia cu Dunărea de Jos, în vreme ce dr. Alexandru Madgearu este preocupat de organizarea bisericească din spaţiul de la gurile Dunării în perioada 971-1020.
Dr. Ion Barnea analizează o serie de monumente creştine şi implicaţiile pe care acestea le presupun, în intervalul dintre secolele VII-XIV. ÎPS Casian aduce la lumină o serie de informaţii legate de persoana Sfântului Atanasie Patelarie şi peregrinarea sa la Dunărea de Jos. Făcând un salt în timp, spre secolul al XIX-lea, regretatul istoric Paul Păltănea are în acest volum inserate trei articole care privesc viaţa Bisericii gălăţene şi vechile sale locaşuri de cult, până la 1864.
Eveniment editorial de excepţie, lansarea volumului sus amintit beneficiază de o serie de autori de cea mai mare importanţă în spaţiul istoriografic românesc şi se înscrie în efortul susţinut al Arhiepiscopiei Dunării de Jos de a aduce la lumină noi pagini de istorie a Bisericii din sudul Moldovei.
Pr. lect. dr. Gabriel Dorin Pandele
Acum, după trecerea la cele veșnice a părintelui Ispas putem spune că această apariție editorială este o carte-testament. Este „arvuna“ pe care autorul ei a „plătit-o“ pentru a rămâne în veşnicie pe rafturile unei biblioteci, dar mai ales în mintea şi sufletul martorilor săi, cititorii.
Părintele Ispas a fost un cărturar îndrăgostit de cuvântul scris. I-a plăcut să scrie, să facă misiune prin scrierile sale. A lăsat nenumărate articole în revista eparhială şi revistele zonale, din care se observă râvna sa pentru meşteşugitul vorbelor. Dar şi al povețelor pe care aceste vorbe ni le aduc în dar.
Cartea de faţă este un compendiu de gânduri, reflecţii, pilde şi povestioare cu tâlc, culese de-a lungul anilor de autor din nenumăratele sale lecturi de religie, istorie şi literatura umanităţii, îmbrăcate în haina dragă părintelui, a graiului neaoş românesc.
Iată mărturia sa: „Am luat din cărţi, din predici şi cuvântări ocazionale, din cotloanele gândirii mele, tot ce am crezut că va zidi suflete, am umplut caiete întregi şi le-am făcut cunoscute enoriaşilor încredinţaţi spre păstorire, elevilor, la orice întâlnire cu ei, iar ideea de a le aşeza (măcar în parte) la îndemâna oricui, ca o arvună pentru veşnicie, a primit înalta binecuvântare a ierarhului meu, al nostru, al tuturor, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop dr. Casian Crăciun al Dunării de Jos“.
La rândul său, Înaltpreasfințitul nostru Arhiepiscop mărturisește în prefaţa intitulată «Cârma» spre veșnicie, testament din suflet, plămădit din credinţă, prin iubirea slujitoare de oameni“: „Prezenta carte nu este doar o antologie, o sinteză a hărniciei spiritual-culturale şi pastorale a unui preot din categoria celor înveşniciţi de părintele Nae, academicianul, ci ea este, într-un fel, cartea vieţii sale. Așa a fost părintele Vasile! Așa a rămas părintele Vasile! Cu cartea în mână, cu condeiul gata să aştearnă gânduri alese în «coșul» de bunătăţi pentru suflet!“.
„Arvună pentru veşnicie“ este o carte a mântuirii. Mai bine zis a căilor ce duc spre ea, pe care părintele Ispas le-a netezit nu numai pentru cei pe care Dumnezeu i-a încredinţat lui spre păstorire, ci pentru toţi creştinii care doresc să se desăvârşească. Şi, credem, un demers care l-a ajutat pe însuşi autorul ei să-şi descopere propria cale spre mântuire.
Este o lucrare colectivă, tipărită din inițiativa şi cu binecuvântarea ÎPS dr. Casian Crăciun, Arhiepiscopul Dunării de Jos, care reuneşte, așa cum anunţă şi preambulul său, intervenţiile elevilor de la Seminarele Teologice din Bucureşti, Mănăstirea Neamţ, Curtea de Argeş, Rm. Vâlcea, Buzău, Huşi, Slobozia, Tulcea şi Galaţi, expuse cu ocazia Siompozionului organizat la Galaţi, de Seminarul „Sf. Ap. Andrei“, la 28 noiembrie 2008, sub genericul „Apostolat şi educație creştină în lumea de astăzi“, precum şi referate ale unor studenţi participanţi la Simpozionul Studențesc Național de la Mănăstirea Tismana, din mai 2009.
Apariţia acestui gen de antologie a intrat deja în tradiţie, la Dunărea de Jos. Totuşi, noutatea din paginile ei nu este exclusă, dimpotrivă, cu fiecare an, ea se îmbogăţeşte – aşa cum remarcă Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Casian: „Noutatea abordării constă tocmai în oferta tinerilor seminarişti către generația lor. Ei îşi exprimă un crez educaţional aşezat pe temeiul pedagogiei creştine şi provenit din vasta experienţă a Bisericii care, prin Sfinţii Părinți, este o imensă «şcoală» a virtuţii“.
Teme ca „Apostolat şi educaţie creştină în lumea de astăzi“ (Alexandru Daniel Rotaru), „Misiunea – reflexia vieţii religioase în Biserică“ (Teodor Cenuşă), „Dificultăţi în slujirea misionară a Bisericii“ (Flavius Rădulescu), „Părintele Teofil Părăian (de curând trecut la Domnul – n.n.) – «apostol» într-o lume în curs de secularizare“ (Alin Lupu), „Cateheză şi «paideia» în educaţia creştină“ (Dragoş Vetrescu), „Psalmii în exegeza Sfântului Vasile cel Mare şi a Sfântului Grigorie de Nyssa“ (Cătălina Rusu), „Omiliile Sfântului Vasile cel Mare şi ale lui Origen, în interpretarea versetului 1,1 de la Facere“ (Mădălin Dobra) sunt doar câteva titluri care pot da o idee despre conţinutul interesant şi bogat al acestei cărţi şi, mai ales, despre preocupările tinerilor seminarişti şi teologi de astăzi, într-o lume tot mai supusă secularizării şi pierderii conţinutului său religios.
Volumul al VIII-lea din seria fasciculei de teologie a Analelor Universităţii ,,Dunărea de Jos“, apărut la Editura Arhiepiscopiei Dunării de Jos, este dedicat Sfinţilor Părinţi Capadocieni, sub al căror semn binecuvântat a stat anul 2009. Teologie şi Educaţie cuprinde studii care reflectă cercetările nu doar ale universitarilor de la Facultatea de Istorie, Filosofie şi Teologie din Galaţi, fiind ilustrată opera polivalentă (spiritual-culturală, teologic-educativă, social-filantropică) a celor care au marcat istoria creştinismului din secolul al IV-lea, din rolul de educatori şi formatori, trăitori sfinţi şi savanţi autentici.
Studiile din acest volum, prefaţate de ÎPS dr. Casian Crăciun, Arhiepiscopul Dunării de Jos, abordează teme pe cât de interesante, pe atât de variate: de la contextul istoric în care au trăit Capadocienii la problematici teologice fundamentale, precum interpretarea Sfintelor Scripturi sau învăţătura despre Providenţă. Este de remarcat faptul că fiecare dintre textele regăsite între copertele acestui al optulea tom teologic demonstrează spirit acribic, specific cercetătorului, ideile fiind documentate şi argumentate pe măsură.
Problematici precum actualitatea apologetică a Sfântului Vasile cel Mare, relaţia dintre teologie şi ştiinţă sau reflectarea operei Capadocienilor în „Biblioteca“ patriarhului Fotie demonstrează, dacă mai era cazul, că Teologia Didactică în Universitatea ,,Dunărea de Jos“ este susţinută de o autentică cercetare bazată pe documentare şi spirit critic, profund academic.
Am remarcat, sper să nu mă înşele memoria bibliografică, faptul că prezentul volum este primul în care, la sfârşit, îşi găsesc locul recenzii consistente asupra noutăţilor editoriale din aria teologică – un exerciţiu livresc util atât cercetătorilor sau studenţilor, cât şi cititorilor ocazionali de carte creştină.
Fără îndoială că ultima apariţie editorială din seria de Teologie a Analelor universitare gălăţene întăreşte convingerea că Departamentul de Teologie din cadrul Facultăţii de Istorie, Filosofie şi Teologie performează şi la capitolul cercetare teologică – preocupare fundamentală pentru universitari şi reflex în continuă şlefuire pentru studenţi.
Lect. dr. Ion Cordoneanu
Este o nouă cărticică ce se adaugă colecţiei „Liturgica“ a Editurii Arhiepiscopiei Dunării de Jos, apărută în condiţii grafice deosebite. Un prilej de rugăciune şi meditaţie, care ne apropie mai mult de evlavia faţă de Sfântul Nicolae, acest sfânt „minunat încă din pruncie”, prin care creştinătatea a dobândit atât de multe daruri de la Dumnezeu. „Din minunile Sfântului Nicolae“ aflăm cât de iubit de Dumnezeu a fost acest sfânt părinte, căruia suntem îndemnaţi să ne rugăm să mijlocească pentru noi: „Minune dumnezeiască te-ai arătat, fericite, celor ce alergau la biserica ta…“.
Violeta Ionescu
FacebookContact