Nobleţea şi verticalitatea prezentului sunt roadele unui trecut revalorizat prin dorinţă şi efort de cercetare. În această perspectivă, lucrarea care face subiectul întâlnirii noastre „Viaţa Mitropolitului Antim Ivireanul. Notiţe biografice şi alte texte documentare evocatoare“ constituie o mărturie vie a faptului că şi în Eparhia Dunării de Jos ecoul de sfinţenie şi parfumul ceresc al operei Sfântului Antim Ivireanul, cinstit cu deosebire în cursul acestui an închinat comemorării sale, se răspândesc asemenea seminţelor celor bune într‑un pământ afânat, prin părinteasca purtare de grijă a Înaltpreasfinţitului Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, care în permanenţă îndeamnă la o cunoaştere adâncă a rădăcinilor şi a valorilor perene, autentice.
De asemenea, părintele Eugen Drăgoi se face părtaş al acestei mărturisiri de credinţă prin dragostea arătată faţă de Sfântul Antim Ivireanul, contribuind la modul în care acesta devine, putem spune cu certitudine şi bucurie, un „apropiat“ al Eparhiei noastre. De aceea, credem că nu a fost întâmplător, ci proniator faptul că Eparhia noastră a fost ridicată la rang de Arhiepiscopie – ca o recunoaştere a vechimii şi importanţei slujirii bisericeşti de la Dunărea de Jos – chiar la ziua de prăznuire a Sfântului Ierarh Antim Ivireanul, în urmă cu 7 ani (27 septembrie 2009).
Volumul de faţă reproduce prima biografie a Sfântului Antim Ivireanul, fiind alcătuită de Episcopul erudit Melchisedesc Ştefănescu, publicată în 8 iulie 1886, cu ocazia aniversării a 170 de ani de la martiriul Sfântului Antim.
Descoperirea manuscrisului „Didahiilor“ sau predicilor Sfântului Antim a avut loc în iarna anului 1871, în biblioteca episcopului cărturar Dionisie Romano al Buzăului, prieten şi apropiat colaborator al ierarhului Melchisedec. Trebuie să subliniem faptul că, până la jumătatea secolului al XIX‑lea, nu se scrisese aproape deloc despre lucrarea pastorală, tipografică şi, în general, culturală şi nici despre martiriul Sfântului Antim Ivireanul, încât descoperirea manuscrisului de către Episcopul Melchisedec a reprezentat o adevărată revelaţie!
Pentru a afla mai multe despre atmosfera şi contextul descoperirii „într‑o clipă fericită“1 a acestui manuscris, vă invit să lecturaţi studiul Înaltpreasfinţitului Părinte Casian din deschiderea volumului, text care se constituie într‑o memorabilă frescă despre vizita primului ierarh al Dunării de Jos, în urmă cu 145 de ani, la reşedinţa de la Buzău a Episcopului Dionisie Romano, atunci când, făcând „din nopţi zile luminoase“, fremăta cu emoţie răsfoind filă după filă manuscrisul Didahiilor antimiene: „Episcopii Melchisedec şi Dionisie vor fi dialogat şi se vor fi împărtăşit reciproc din tainele Teologiei, culturii şi mistuirii vieţii lor pentru misiune, prin carte şi tipar, spre luminarea clerului şi a poporului“2. Înaltpreasfinţia Sa reuşeşte prin aceasta să ne introducă în „laboratorul“ cercetărilor şi spiritului creator al înaintaşului său în tronul Dunării de Jos şi să confirme, încă o dată, de ce contemporanii îl socoteau pe marele Melchisedec Ştefanescu „cel mai devotat episcop al românilor din epoca sa“ (Mitropolitul Iosif Naniescu al Moldovei) şi un adevărat „profet“ pentru zilele acelea (Episcopul Lucian Triteanul al Romanului). Calităţile sale pastorale duhovniceşti şi, mai ales, oratorice au fost confirmate de un alt mare ierarh‑cărturar, Mitropolitul Antonie Plămădeală al Ardealului: „În 25 de ani cât a stat în Ţara Românească, Antim învăţase la perfecţie limba română. Predica în limba română. România a fost patria lui adevărată. Şi ce limbă română a vorbit! A intrat printre clasici. A făcut gloria culturală a epocii Brâncoveanu“3.
De asemenea, se sublinează faptul că această „actualizare a contribuţiei Episcopului Melchisedec Ştefănescu“4 ne ajută să observăm cu uşurinţă cum primul Ierarh al Dunării de Jos „ca nimeni altul, a continuat aceeaşi metodă pastorală, dar şi cultural‑misionară“5 a Sfântului Mitropolit Antim Ivireanul, într‑o „succesiune a luminii apostolatului“6.
Nu trebuie trecute cu vederea două aspecte importante: mai întâi faptul că manuscrisul, după care a fost tipărită cea dintâi ediţie modernă a Didahiilor, se datorează marelui ierarh cărturar şi colecţionar ‑ Episcopul Dionisie al Buzăului. Cei „trei mari ierarhi devin [astfel] ctitori ai unei restituiri istorice, memorabile şi folositoare pentru totdeauna“7, cum afirmă Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Casian. Apoi, după cum remarcă foarte atent pc. pr. Eugen Drăgoi în studiul aflat între coperţile cărţii: „naşul“ sau cel care a dat impuls Episcopului Melchisedec pentru a scrie nu doar o prefaţă la ediţia princeps a „Didahiilor“, ci o biografie cât mai completă a Mitropolitului Antim, este nimeni altul decât „V.A. Urechia, prieten apropiat al marelui ierarh cărturar şi coleg de Academie“8.
Dincolo de precaritatea anumitor informaţii, specifice epocii, biografia alcătuită de Episcopul Melchisedec Sfântului Ierarh Martir îşi păstrează până astăzi valabilitatea, specialiştii în istoria medievală apreciind‑o ca o biografie completă şi de cel mai înalt nivel pentru vremea aceea, „fiind din punct de vedere ştiinţific, riguroasă, decentă şi corectă“.
Concluzia studiului este una câte se poate de relevantă: „Iată unde se întâlnesc Mitropolitul Antim şi Episcopul Melchisedec: în aceeaşi credinţă, în aceeaşi cultură, în aceeaşi limbă cultă şi în aceeaşi pasiune pentru unitatea şi sfinţenia mărturisirii Evangheliei ca LUMINĂ pentru lume!“9.
Vorbind despre acest valoros document, academicianul Gabriel Ştrempel, unul dintre cei mai profunzi cunoscători ai operei antimiene, spunea: „Studiul lui Melchisedec surprinde şi astăzi, la peste o sută de ani, prin bogăţia datelor, prin vasta informare istorică, prin capacitatea de sinteză, prin stilul limpede şi nu lipsit de o oarecare poezie... Nimic nu lipseşte din ceea ce este esenţial, în studiul lui Melchisedec. Aceasta îi obligă pe toţi cei care se ocupă de Antim, iată după mai bine de o sută de ani, să înceapă de la dificila desţelenire pe care ne‑a lăsat‑o cel dintâi episcop al Dunării de Jos“10.
Sperăm că ceea ce s‑a realizat după voia lui Dumnezeu, cu ocrotirea Sfântului Antim Ivireanul şi sub binecuvântarea arhierească a Înaltpreasfinţitului Părinte Casian, să constituie pentru toţi cei însetaţi de frumuseţe şi autenticitate un adevărat ospăţ, o „cină împărătească“, la care suntem chemaţi să răspundem pozitiv, „cu timp şi fără timp“, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel11.
Cât priveşte viaţa şi slujirea sa, precum şi precizia teologică, arta oratorică şi farmecul limbii pe care le întâlnim în Didahiile sau predicile Sfântului Antim – fiu al Georgiei şi, în acelaşi timp, mare ierarh al Ungrovlahiei, ctitor de limbă românească şi, nu în ultimul rând, mărturisitor al lui Hristos prin moarte martirică în urmă cu trei veacuri ‑, vă las pe fiecare dintre dumneavoastră să aveţi bucuria de a le descoperi în paginile acestei noi cărţi, scoasă de „sub teascurile“ tipografiei „Candela Cuvântului“ a Arhiepiscopiei Dunării de Jos.
Pr. Gelu Aron,
consilier admnistrativ bisericesc
* Text prezentat la lansarea volumului „Viaţa Mitropolitului Antim Ivireanul“, biserica „Înălţarea Domnului“ din mun. Galaţi, 18 decembrie 2016.
1. † Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, О memorabilă restituire, în volumul Episcopul Melchisedec Ştefanescu, Viaţa Mitropolitului Antim Ivireanul. Notiţe biografice şi alte texte documentare şi evocatoare, editura Arhiepiscopiei Dunării de Jos, Galaţi, 2016, p. 17.
2. Ibidem, p. 17.
3. Ibidem, p. 35.
4. Ibidem, p. 17.
5. Ibidem.
6. Ibidem, p. 18.
7. † Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, pr. Eugen Drăgoi, Episcopul Melchisedec, primul biograf al Sf. Ierarh Martir Antim Ivireanul. Studiu introductiv în vol. Ep. Melchisedec Ştefanescu, op. cit., p. 16.
8. Ibidem, p. 29.
9. † Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, О memorabilă restituire, în volumul Episcopul Melchisedec Ştefănescu, op. cit., p. 19.
10. † Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, Pr. Eugen Drăgoi, Episcopul Melchisedec, primul biograf al Sf. Ierarh Martir Antim Ivireanul. Studiu introductiv, în vol. Ep. Melchisedec Ştefanescu, op. cit., p. 35.
11. II Timotei 4, 2.
FacebookContact